.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 17 octombrie 2017

Orhideea



"Cele mai frumoase , mai grotesti si mai ciudate flori din lume , orhideele fac parte din cea cea mai mare familie de plante din lume (peste 25.000 de specii), si pot varia in marime de la dimensiunile unui degetar la cele ale unei plante cataratoare de cateva zeci de metri.
Orhideea poate avea o singura floare sau sute de influorescente adunate pe o singura ramura .
Orhideele isi pot deschide floarea pentru o singura zi sau pentru o perioada de peste sase luni.
Unele sunt vestite pentru frunzele a caror frumusete o depaseste pe cea a florilor, altele nu au decat o singura frunza sau prezinta doar o tulpina golasa.
Orhideele pot fi intalnite in muntii cei mai inalti, dar si la ses, la nivelul marii, cateva din ele crescand sub pamant, fara a vedea vreodata lumina zilei.

Asocierea orhideei cu placerea senzuala dateaza inca din perioada antichitatii.Filozoful grec Theophrastus denumea planta “orchis” folosind cuvantul grecesc “testis”, ca o referinta la tuberculii de forma testiculelor, crescuti in perechi.

Se credea ca atunci cand sunt mancati pisati, ei ar impulsiona pasiunea sexuala si ar favoriza nasterea copiilor de sex masculin.

Potrivit unei legende din Grecia antica, Orchis era un tanar pasional, fiu al unei nimfe, de la care mostenise frumusetea, si al unui satir, care ii transmisese un puternic impuls sexual.
In timpul unei sarbatori dedicate lui Bacchus, Orchis a comis sacrilegiul de a incerca sa violeze o preoteasa.
Drept pedeapsa, zeii l-au condamnat sa fie sfasiat de animalele salbatice, iar trupul sau a fost transformat intr-o planta micuta si gingasa, orhideea.
Se spune ca, prin acest act de justitie divina, testiculele tanarului s-au metamorfozat in radacinile plantei, in tuberculii ei, avand o forma asemanatoare cu organele respective.
In acest fel, numele nefericitului tanar a devenit asociat pentru greci nu numai cu floarea in care a fost transformat, ci si cu respectivele organe sexuale masculine.

Credinta in potentialul afrodisiac al orhideelor a reprezentat o superstitie transmisa din generatie in generatie, fiind asociata adesea cu vrajitoarele care foloseau tuberculii proaspeti pentru crearea unor potiuni de dragoste, iar pe cei uscati pentru indepartarea unor pasiuni nepotrivite.
Astrologul Nicholas Culpeper a perpetuat acesta idee, declarand ca radacinile orhideelor trebuiesc folosite cu atentie, intrucat “ele devin fierbinti si umede sub influenta lui Venus, determinand o dorinta sexuala excesiva, stare extrema ce poate fi inlaturata prin folosirea radacinilor in stare uscata.”

In Japonia, orhideea este mentionata pentru intaia oara intr-o straveche poveste despre sotia unui imparat, care si-a invins infertilitatea si a dat nastere la 13 copii prin inhalarea repetata a parfumului acestei flori.

Floarea de orhidee, adesea asociata cu pasiunea si si senzualitatea, a reprezentat si un insemn al furtului sau inselaciunii.
Cateva legende crestine timpurii relatau despre hotii unor obiecte sacre care, in urma faptei lor, au disparut cu desavarsire de pe fata pamantului, lasand in urma doar mainile cu care savarsisera faptele abominabile, transformate in tuberculii orhideelor, ingropati adanc in pamant pentru a se ascunde de povara vinovatiei.

Intr-una din povestirile crestinismului timpuriu, se relateaza cum un calugar a furat mana unei statui reprezentandu-l pe copilul Isus.
In timp ce se ascundea in munti, el a ratacit drumul si, inainte de a muri de epuizare si foame, si-a ingropat in pamant comoara furata.
In urmatorul an, din locul unde fusese ascuns pretiosul obiect, a rasarit o orhidee, o floare ale carei radacini reproduceau intocmai forma unei maini de copil.

In Sri Lanka, fostul Ceylon, o straveche legenda povesteste despre un print care se indragostise nebuneste si fara a fi iubit la randu-i, de sora sa vitrega.
In ciuda patimii lui, el a s-a conformat refuzului fetei si nu a insistat in a-si materializa iubirea.
Intr-o zi, printul a gustat din tuberculul Ipsea Speciosa, un tip de orhidee terestra cu flori galbene-aurii, foarte raspandita pe insula.
Din acel moment, printul nu a mai avut o nici clipa de liniste, si, in cele din urma, cuprins de o criza de nebunie si pasiune, si-a ucis sora vitrega.
Desi folosite uneori ca afrodisiac, orhideele Ipsea Specioasa sunt inca privite cu suspiciune de catre locuitorii din Sri Lanka.

In Noua Zeelanda, un mit al maurilor istoriseste despre originea nepamanteana a orhideelor, ele considerandu-se a fi o creatie directa a demiurgilor.
Potrivit mitului, la inceputurile timpului, singurele parti vizibile ale pamantului erau piscurile acoperite cu zapada ale muntilor inalti.
Din cand in cand, soarele topea o parte din neaua de pe piscuri, dand nastere unor vaste cascade, din care s-au format raurile si fluviile ce isi croiau drum prin vai si campii catre marea din care vaporii de apa se adunau in cer, formand norii.
Aceasta perdea de nori impiedica vederea soarelui catre pamant, asa ca, intr-o zi, soarele a gasit un mijloc de a o strapunge prin creearea curcubeului.
Atunci cand curcubeul si-a facut aparitia, culorile lui stralucitoare au atras spiritele nemuritoare, care s-au adunat din toate colturile cerului pentru a admira minunata priveliste de deasupra pamantului.
Cantecele fermecatoare ale spiritelor extaziate de frumusetea curcubeului au atras multe alte fiinte divine, care s-au asezat pe curbura multicolora.
Datorita greutatii lor, curcubeul s-a sfaramat, risipindu-se intr-o miriada de fragmente stralucitoare.
Incantate, spiritele au privit cum ploaia de diamante acoperea lumea care fusese colorata pana atunci numai in maroniu (pamantul), verde (vegetatia lipsita de flori) si albastru (marea).
Fiecare zona a lumii a primit cate o parte din magicul curcubeu, fragmentele lui stralucitoare transformandu-se in florile de orhidee.

O legenda dintr-o zona tropicala povesteste ca atunci cand pamantul era abia creat, vegetatia agresiva a junglei s-a lansat in cucerirea de noi teritorii, amenintand existenta plantelor mai mici sau mai firave.
Unele din acestea si-au aparat cu inversunare zonele, altele, precum orhideele, au fost din ce in ce mai sufocate de invazia celor puternici si au devenit mereu mai micute si mai fragile, iar semnitele lor s-au micsorat in continuu, ajungand sa se asemene firelor de praf.
Zeii vantului s-au hotarat sa ajute orhideele, asa ca le-au ridicat semintele in ceruri si le-au imprastiat pe cuprinsul intregii jungle.
La randul lor, inaltii copaci au oferit protectie gratioaselor flori, gazduindu-le la poala trunchiurilor lor si asigurandu-le, in acest fel, aerul, lumina si spatiul necesare supravietuirii.
Intrucat erau inca inspaimantate de calatoria lor prin vazduhuri, noi-nascutele plante si-au agatat radacinile subtiri de cele viguroase ale uriasilor copaci.
In acest fel, intreaga jungla a fost infrumutesata de mirificele flori ale orhideelor.

O legenda a indienilor Tonoacas, care au trait in Mexic, in regiunea Veracruz de astazi, povesteste ca la originea orhideei de vanilie a fost o frumoasa fata care isi dedicase viata zeitei granelor, Tonoacayohua.
Tanara femeie, pe nume Tzacopontziza, isi petrecea toate zilele aducand zeitei ofrande de flori si hrana .
Un tanar print, Zkatan-Oxga, a surprins-o pe fata in timp ce se ducea catre templu si s-a indragostit de ea la prima vedere.
Intr-o zi, el si-a facut aparitia in fata lui Tzacopontziza, i-a marturisit iubirea si i-a propus sa fuga cu el in lume.
Preotii zeitei Tonoacayohua i-au capturat pe cei doi, le-au taiat capetele si le-au smuls inimile din trupuri.
Pe locul in care au fost ucisi indragostitii au rasarit pentru intaia oara florile de orhidee de vanilie.
Orhideele de vanilie si boabele de vanilie au devenit, apoi, darurile favorite aduse ca jertfa zeitei.
Aztecii au cucerit pamanturile poporului Tonoacas in anul 1427, si au cerut vanilia drept tribut.
Ei au folosit-o ca ingredient al bauturii de ciocolata, cacahuatl, un aliment care furniza putere si forta.


Un alt mit din America de Sud, din Costa Rica, nareaza despre un tanar pe nume Jose, care isi petrecea cea mai mare parte a timpului in mica gradina din preajma unei capele care gazduia o minunata cruce de aur.
Auzind de extraordinarul crucifix, conchistadorii au sosit prin preajma locului si i-au cerut lui Jose sa le aduca crucea de aur.
Acesta a refuzat, a a luat crucifixul din capela si a fugit printr-o mica fereastra.
Dupa un timp de alergatura continua, zgariat de pietre si maracinisuri, Jose si-a domolit pasul, convins ca a scapat de urmaritori. Picaturile de sange izvorate din ranile sale lasasera insa o dara vizibila, usor de urmat de catre conchistadori.
Cerurile vegheau, totusi, asupra inimosului tanar.
Insasi Flora a aruncat o vraja asupra picaturilor de sange, transformandu-le intr-un covor de orhidee rosii, raspandite in toate directiile, astfel incat urmaritorii sa piarda urma lui Jose.
Cu toate acestea, intrucat nu stia ca era pe cale sa fie salvat, tanarul i-a zarit in departare pe conchistadori si a murit, cuprins de panica.
In momentul despartirii lui de lumea aceasta, fiecare dintre rosiile orhidee s-a transformat intr-o mica cruce, comemorand sacrificiul curajosului Jose.

Datorita simetriei florilor si frunzelor fata de tulpina, orhideea este un simbol al perfectiu1nii sau al frumusetii perfecte.

In teologia crestina, petele de culoare de pe petalele orhideelor sunt asociate cu sangele lui Isus .

In epoca victoriana, orhideele erau un simbol al elegantei si luxului, intrucat erau vazute ca intruchipari ale orientului exotic si erau greu de gasit, necesitand, totodata, o ingrijire speciala in sere incalzite.

Orhideea este o floare de o frumusete magnifica, care poate transmite un mesaj de universal de dragoste, intelepciune si credinta.

In China, ea semnifica atat rafinamentul, cat si inocenta copiilor.

Orhideea este floarea reprezentativa pentru cea de-a douazecisiopta aniversare a casatoriei.

Orhideea este floarea caracteristica Zodiei Varsatorului.


Visul florii de orhidee poate marturisi despre dragoste, frumusete si senzualitate sau despre o realizare sau o implinire de exceptie.

Atunci cand primesti o orhidee in vis , inseamna ca cineva te va lauda sau ca va trebui sa acorzi o mai mare atentie unei situatii din viata reala."





sursa: in blogul Dianei

luni, 16 octombrie 2017

- pink mondays



ceramica

initiativa: cybershamans.blogspot.ro


duminică, 15 octombrie 2017

Avva Maleahi Eacob-Yacov Nathanael

"În Evhologhion, atât în tradiţia greacă, cât şi în tradiţia slavă sau românească, există mărturii despre vămile văzduhului în Canonul Sf. Andrei al Ierusalimului din Slujba la ieşirea grea a sufletului, în Cântarea a 7-a: "Miluiţi-mă pe mine, îngeri preasfinţi ai lui Dumnezeu atotţiitorul, şi mă izbăviţi din toate vămile celor vicleni, căci n am fapte bune să îndreptez cumpăna faptelor celor rele."

Dacă o persoană are păcate nemărturisite şi nu a făcut destule fapte bune sau dacă nu sunt sprijiniţi de rugăciunile celor rămaşi în viaţă pentru a putea „plăti” vămile, demonii vămii respective prind sufletul şi îl duc în iad, până la Judecata universală. În viziunea aceasta, vămile sunt enumerate în următoarea ordine:

La prima vamă sufletul este întrebat despre păcatele limbii: cuvinte deşarte, cuvinte deocheate, batjocuri, insulte, cântarea de cântece lumeşti, râs prea tare sau peste măsură şi altele asemenea.

A doua vamă este cea a minciunilor, unde se cercetează nu doar minciunile propriu-zise, ci şi călcarea jurămintelor, a făgăduinţelor faţă de Dumnezeu, luarea numelui lui Dumnezeu în deşert, ascunderea de păcate la spovedanie şi lucruri asemănătoare.

La vama a treia se cercetează osândirea, clevetirea şi judecarea aproapelui, batjocura şi râsul de păcatele altora şi altele asemenea.

Vama a patra este cea a lăcomiei, unde se cercetează prea multa mâncare, mâncarea fără foame sau căutarea mâncărilor alese, beţia, mâncarea fără rugăciune, neţinerea posturilor şi celelalte asemenea.

Vama a cincea este cea a leneviei în toate formele sale: sufletul trebuie să răspundă pentru toate zilele şi orele pierdute în trândăvie, neîngrijirea de rugăciune şi de Dumnezeu, lipsa de la slujbele Bisericii, neîngrijirea de muncă pe măsura plăţii şi alte păcate asemănătoare.

A şasea vamă este cea a furtului, unde sunt cercetate hoţia şi înşelătoria sub toate formele lor, de la cele mai neînsemnate la cele mai mari, pe faţă sau în ascuns, cu sau fără violenţă fizică.

Vama a şaptea este a iubirii de arginţi, unde se judecă avariţia, zgârcenia, dorinţa de a acumula bunuri şi bani, nemilostenia şi alte lucruri asemănătoare.

A opta vamă este cea a cametei, unde se cercetează cămătăria, cererea de preţuri prea mari şi celelalte asemenea.

Vama a noua este cea a nedreptăţii, unde se cercetează orice fel de nedreptate, mai ales judecăţile nedrepte, mita, schimburile necinstite şi practicile necinstite în afaceri, folosirea de greutăţi false, şi alte feluri de nedreptăţi strigătoare la cer precum asuprirea săracilor, văduvelor şi orfanilor, oprirea plăţii lucrătorilor (angajaţilor) sau defăimarea părinţilor sufleteşti şi trupeşti.

Vama a zecea este cea a zavistiei, unde se cercetează orice fel de invidie, duşmănie sau răutate faţă de aproapele, vrăjmăşiile, neiubirea de fraţi şi de aproapele şi celelalte.

A unsprezecea vamă este a mândriei, unde se cercetează vanitatea, iubirea şi lauda de sine, făţărnicia, nesupunerea faţă de autorităţi şi nerespectarea părinţilor, neascultarea şi toate păcatele născute din mândrie şi din obişnuinţa păcatului.

A douăsprezecea vamă este cea a mâniei şi iuţimii (irascibilităţii) şi a tuturor păcatelor care se nasc din acestea.

Vama a treisprezecea este cea a pomenirii răului, unde se cercetează ţinerea de minte a răului, resentimentele, răzbunarea şi toate păcatele ce se nasc din acestea.

A paisprezecea vamă este cea a uciderii, unde se cercetează nu doar uciderea propriu-zisă, cu voie sau fără voie, ci şi rănirea, bătăile, pruncuciderea (inclusiv avortul), sinuciderea, precum şi împingerea la ucidere sau sinucidere, nu doar trupească, ci şi sufletească.

Vama a cincisprezecea este cea a vrăjitoriei, unde se descoperă toate formele de magie, vrăjitorie, ghicirea, chemarea demonilor, facerea de otrăvuri, superstiţiile şi toate cele legate de ele.

Vama a şaisprezecea este cea a curviei, unde se cercetează toate formele de desfrânare trupească, dar şi gândurile necurate, privirile şi atingerile pătimaşe şi celelalte.

Vama a şaptesprezecea este cea a preacurviei, unde se cercetează diferite forme de preadesfrânare precum violul, adulterul şi căderea în păcatul trupesc a celor care şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu.

Vama a optsprezecea este cea a păcatelor împotriva firii: a homosexualităţii, incestului, masturbării şi a celorlalte perversiuni.

Vama a nouăsprezecea este cea a ereziei, unde se cercetează îndoirea în credinţă, respingerea credinţei ortodoxe în parte sau integral, interpretarea ei greşită, blasfemia, apostazia şi celelalte păcate asemănătoare.

Vama a douăzecea este cea a nemilostivirii, unde se cercetează zgârcenia, cruzimea şi împietrirea inimii şi orice formă de nemilostivire.

În unele ediţii româneşti, între care cea a pr. Nicodim Măndiţă, mai apar pe lângă acestea încă patru vămi, probabil o adăugire modernă în textul vechi, după cum urmează:


Vama a douăzeci şi una: cea a idolatriei şi a credinţelor demonice, băbeşti sau superstiţioase, unde se cercetează orice formă de slujire a idolilor.

A douăzeci şi doua vamă: cea a sulemenirii sau împodobirii, unde se cercetează cei şi cele care se machiază, parfumează, împodobesc pentru a-i atrage pe alţii spre curvie.

A douăzeci şi treia vamă: a fumatului.

A douăzeci şi patra vamă: a simoniei sau cumpărării/vinderii harului preoţesc pe bani sau diferite cadouri."




vineri, 13 octombrie 2017

joi, 12 octombrie 2017

Don Miguel Ruiz


"Chiar dacă v-ar iubi întreaga lume, iubirea altora nu vă va face niciodată fericit. 
Singurul lucru care vă poate face fericit este iubirea dinlăuntrul dumneavoastră. 
Aceasta este singura modalitate de iubire care contează, nu cea care vine din afara fiinţei dumneavoastră. 
Iubirea dumneavoastră pentru ceilalţi este jumătatea care vă aparține; cealaltă jumătate poate fi un copac, un câine sau un nor. 
Dumneavoastră sunteţi o jumătate; cealaltă jumătate este ceea ce percepeți. Visătorul este o jumătate, visul este cealaltă jumătate."

(- sursa: astrocafe.ro)

miercuri, 11 octombrie 2017