.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




sâmbătă, 30 ianuarie 2016

The Prophet (2014)


Codex Neagoeanus - Luna Răpciuni (septembrie).



„ De se va naşte ficior, fi-va cinstit. 

El va boli rău, dar nu va muri. 
Noroc va ave la oi şi la tot dobitocul. 
Şi de o vită în 4 picioare va scăpa. 
Şi va fi îmblător în cale; si va fi vorovitoru; şi va fi grijuliu. 
Şi carne de capră să nu mînce. 
Într-aceea lună de va tuna, să nu margă sub copaci. 
Şi va fi iubitor de ospeţe şi cărţi şi va fi înţelept.
Şi să-şi facă părăclisul Bogorodiţei. 
Şi numai de Dumnezău ce să va teme.
Şi de cătră bătrîneţe, bine va fi. 
Leac: 3 grăunţe de dafin şi ulei de lemn şi tămîie albă; să le mestece şi să va sănătoşi. 
Să slujască Sîntă Mărie Mică.

De va fi fată, trei ani va boli rău.
Şi va fi lungăreaţă în faţă; şi va fi vorovitoare; şi iubi-va la oaspeţi şi va fi mînioasă, ce nu va ţine mult.
Şi mulţi bărbaţi o vor cere.
Şi iubi-va şi un voinic, dar nu o va lua şi va lua altul şi cu el bine va vie şi va face gloată mestecată.
Şi de tînără să va teme că nu va face ficiori, iar apoi mult să va face.
Şi va muri un ficior de bube.
Şi noapte să nu bea apă; şi să nu îmble noapte, că va dobîndi o greaţă şi va avea vedere înaintea sfatului, cînd va fi de 12 ani.
Vineri să nu lucre nemica, nici să mănînce, ca să nu o doare capul, nici ochii.
Năroc va avea la stup şi la oi şi la vaci negre.
Şi va boli de vărsat; şi va avea un semn în cap şi într-o mînă şi într-un picior.
Primejdii va avea la 6 ani, 11, 38, de va trece va fi vie pînă la 75. 


Leac: floare de trandafir şi rădăcină de bujor şi tămîie albă; să le mestece, să să ungă şi să va vindeca.
Praznic: Uspenie.“


(- Uspenia = Adormirea Maicii Domnului.)



vineri, 29 ianuarie 2016

Joc - de Nichita Stănescu


"Începeam să mă topesc
în tot ce este firesc
şi sfârşeam de tot să mor,
în al razelor decor.
Orb fiind fără lumină,
destinu-şi găsi destină,
norocu-şi găsi noroacă,
iar tristeţea mea o joacă,
un şotron cu cretă albă,
insulară, lungă, slabă,
prin care săltând treceam,
pe când tu eram."

joi, 28 ianuarie 2016

I was born to love you




( - pictura: Anna Berezovskaya)

marți, 26 ianuarie 2016

Kintsugi, arta japoneza de a repara obiecte din ceramica cu aur


"Exista o legenda a artei kintsugi, care incepe la sfarsitul secolului 15, cand un shogun, pe nume Ashikaga Yoshimasa, a dorit sa repare un vas de portelan spart. Acesta a recurs la o reinterpretare a lipirii cioburilor cu metal topit, inspiratia lui fiind aurul.
Aceasta forma de arta, cu numele de “kintsugi” “sau kintsukuroi” este arta japoneza de a repara obiecte din ceramica cu o rasina de aur sau argint.
Scopul final pe care il are o astfel de reparatie nu este acela de a aduce obiectul la starea lui initiala, ci de a-i da o noua infatisare si evident, o noua valoare. Astfel, fiecare obiect care in mod normal nu ar mai folosi ca decor sau in alte scopuri, prin tehnica kintsugi, ajunge sa devina si mai bogat, datorita noii texturi cu modele ce parca iau forma unor rauri de metal pretios stralucitor.
Tehnica kintsugi a devenit foarte populara in timp a starnit controverse in randul colectionarilor, ba chiar au inceput sa isi sparga intr-un mod intentionat ceramica, tocmai pentru a putea aplica tehnica kintsugi.
De obicei, obiectele pe care se utilizeaza tehnica kintsugi, sunt obiecte vechi care deja au o valoare, fie materiala, fie spirituala. Reparatia cu aur nu face altceva decat sa contribuie la infrumusetarea si adaugarea unui plus de valoare, atat prin metalul propriu-zis, cat si prin modelele care iau viata pe suprafata ceramicii."










luni, 25 ianuarie 2016

marți, 19 ianuarie 2016

MARTIN PAGE:


"Am avut prieteni, prieteni adevarati, amici, colegi... Era placut. Persoane de care eram legat. Dar timpul, departarea, minciuna, inclinatia pe care o au unele plante de a se crede adulte crescand, egoismul, lasitatea, orgoliul, spiritul serios, ranile tacute, facute si primite, loviturile imbracate in zambete si indiferenta, din pricina tuturor acestor daunatori, nu mi-a mai ramas astazi nici unul. Si nu e trist. Faptul ca asta nu e trist este poate trist, dar, in sine, nu e trist. Nu mi-as dori prietenii care nu rezista presiunii timpului si a vietii, Nu exista o ruptura brutala, nici certuri dramatice, prieteniile noastre se sfarsesc natural, fara tipete, fara ciocniri vizibile. Putin cate putin, firele care ne leaga se taie, sunt atat de subtiri si de numeroase, incat nu ne dam seama; sunt fire de par prin care curge un amestec din sangele nostru. Intr-o buna zi, ne dam seama ca legaturile capilare sunt desfacute: prietenii nostri au devenit ceilalti. Oameni. Din cand in cand, gasesc pe robot mesaje din partea acestor disparuti care ma invita la mese cu fosti, la regasiri, la "Alo, ce-ai mai facut?" Pentru ca neaparat trebuie sa sa fi facut ceva, nu e de ajuns sa fii. Cel mai bine e sa fii ajuns cineva, de preferinta altcineva. Inainte nu erai aproape nimeni, doar tu insuti.(...) Ii iubesc pentru totdeauna, nu voi uita prietenia noastra. Dar nu ne mai vedem, nu mai impartasim nimic. Prietenia noastra a incetat sa mai respire; si chiar daca a fost asasinata, e vorba de o moarte naturala. Ca prieteni, au murit. E trist. Ca fiinte omenesti, sunt vii. E si mai trist. Dar nu fiintele omenesti le iubeam in ei, ci prietenii. Toate acestea au trecut, nu ma sunt adevarate. au ramas amintiri mai vii decat aceste reuniuni mortuare. Trebuie uneori sa ai curajul de a-i ucide pe toti cei pe care i-ai iubit si care, in ciuda tuturor aparentelor, se complica prin a ramane in viata fara sentimentele care ne uneau si ne hraneau cu una si aceeasi afectiune (...)"


art: Sofja Dzemidovich

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

retoric

Ma depaseste cunoasterea tacuta a trupului, iar mintea nu ma duce...la suflet ("ceva"ul pentru care se da lupta). 
Dincolo de minte si foarte launtric in trup , e posibil sa-mi fi asezat Dumnezeu sufletul...intr-un "loc" in care se unesc toate trei. 
Cat de liber poate sa-mi fie sufletul ca sa nu-mi pierd trupul si mintea? 
Cat de liber sa-mi fie trupul ca sa nu se piarda celelalte doua? 
La fel si de minte...ma intreb.



art: Daniel Dorobantu

vineri, 8 ianuarie 2016

Mă pomenesc vorbind în sine-mi ...


...că seva trunchiului bătrân, mai urca-ntr-o rămurică pe care vin păsările-n miez de noapte și-așteaptă ca în copt să dea.
...că vremii secerișului nu-i dă poruncă anotimpul.
...că sunt numai a pământului și n-am un loc pe arcă.
...că fără îmbrățișări, nisipuri, zile, depărtări îmi vor crește pân-la gât .





joi, 7 ianuarie 2016

miercuri, 6 ianuarie 2016

"Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit"





„Cum sa îndrăznesc să întind mâna și sa mi-o pun pe capul Lui, Care ține toate lucrurile? Cum sa îndrăznesc să-I ating fața, inaintea căreia corurile de îngeri tremura? Cum sa îndrăznesc să ma apropii de El, de Care Serafimii nu îndrăznesc să se apropie? Asa incat, cu inchinare strig: Sfânt, Sfânt, Sfânt. Cu adevarat Cerul este plin de slava Ta, și pământul de minunile Tale: cum sa îndrăznesc să ma apropii de Cel în fața căruia tremura si de Care nu se pot apropia Heruvimii și toate oștirile cerești? Cum sa îndrăznesc să-L botez pe Creatorul naturii? Cum sa îndrăznesc să-L botez pe Cel pe Care Curata Fecioara Maria L-a nascut, după naștere rămanand Fecioară?
Pot spune doar atat: Tu Doamne, Tu esti Invatatorul… „.


(Sfantul Proclu)

luni, 4 ianuarie 2016