.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




duminică, 6 august 2017

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului îndumnezeieşte




"Să alungăm tot ce e rău din suflet, să vedem numai frumuseţea vieţii şi să ne umplem sufletele cu bunătate! 
Acesta este îndemnul duhovnicilor ortodocși de rit vechi, pe 19 august şi ar fi bine să fie urmat. 
Căci Schimbarea la Față a Mântuitorului este una dintre sărbătorile pline de simboluri.
Schimbarea la Faţă a Mântuitorului ne arată calea spre credință

„Precum soarele pentru cele ale simţurilor, aşa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului”, spunea Sfântul Grigorie Teologul. 
Căci adevărata faţă a omului este lumina interioară, bunătatea ce izvorăşte din adâncul inimii, revărsată asupra semenilor. Sărbătoarea Schimbarea la Faţă a Mântuitorului este momentul în care Mântuitorul ne arată că scopul venirii Sale este acela de a ne face pe noi, păcătoşii, să vedem lumina credinţei şi să slăvim numele lui Dumnezeu. Aşa cum numai Apostolilor li s-a arătat. Mai greu de înţeles, această sărbătoare i-a atras îndeosebi pe călugări, pe cei ce au ca scop unic în viaţă căutarea şi aflarea luminii divine. Se mai spune că prima icoană din lume, creată de înşişi Sfinţii Apostoli, ar fi fost reprezentarea momentului cunoscut sub numele de Schimbarea la Faţă.
Probejenia e mai temută

În popor, oamenii ţin această sărbătoară mai mult de frica superstiţiilor decât pentru semnificaţiile ei profund religioase. 
Se spune că orice muncă e un păcat în această, o sfidare faţă de divinitate, care duce la mutilări grave ale corpului. 
Coinicidenţe sau nu, fapte de acest gen s-au petrecut, aşa că nu strică să ascultăm vorba din bătrâni. 
Pe de altă parte, data la care se sărbătorește Schimbarea la Faţă a Mântuitorului se suprapune şi cu Obrejenia sau Probejenia, sărbătoare populară care marchează începutul toamnei. 
Acum încep frunzele să-şi schimbe culoarea, iarba nu mai creşte, apele se răcesc iar târâtoarele se retrag pentru iernat. 
Se spune că dacă oamenii văd şerpi după această dată, mai ales flăcăii, trebuie să-i omoare, căci de nu, se transformă în zmei. 
De-acum e interzis scăldatul în râu, la fel şi spălatul rufelor şi al lânii în apele curgătoare. 
Denumirea vine din limba slavă şi se traduce prin transformare, prefacere, schimbare, amintind de secvenţa biblică în care faţa lui Iisus a strălucit ca soarele iar veşmintele Lui s‑au făcut albe ca lumina, pe muntele Taborului."

(de Mirela Barbă)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu