.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

duminică, 20 august 2017

"Thinking Out Loud"




"Gândind cu voce tare

Atunci când picioarele nu mai funcţionează ca înainte,
Şi nu te mai pot da pe spate,
Oare gura ta va mai ţine minte gustul iubirii mele,
Oare ochii tăi vor mai zâmbi pe obraji?

Dragă,
O să te iubesc
Pînă vom avea 70 de ani,
Scumpo, inima mea
Va putea fi cucerita la fel
Ca şi la 23
.
Mă gândesc cum
Oamenii se îndrăgostesc în moduri misterioase,
Poate totul face parte dintr-un plan,
Eu? Eu mă îndrăgostesc de tine în fiecare zi,
Vroiam să-ţi spun asta.

Aşa că, iubito, acum...
Ia-mă în braţele tale iubitoare,
Sărută-mă sub lumina miilor de stele,
Lasă-ţi capul pe inima mea bătândă,
Gândesc cu voce tare,
Poate că am găsit dragostea exact unde suntem.

Când tot părul îmi va fi căzut şi memoria o să mă lase,
Şi masele nu-şi mai amintesc numele meu,
Cînd mâinele mele nu vor mai juca corzile la fel (mmm)
Ştiu că mă vei iubi la fel.

Pentru că, iubito, sufletul tău
Nu ar putea îmbătrini niciodată,
E peren,
Micuţa mea, zâmbetul tău e pe veci în mintea şi memoria mea.

Mă gândesc cum
Oamenii se îndrăgostesc în moduri misterioase,
Poate doar cu o atingere,
Voi continua să fac aceleaşi greşeli,
Sperând că vei înţelege,

Că, iubito, acum (ooooh)
Ia-mă în braţele tale iubitoare,
Sărută-mă sub lumina miilor de stele,
Lasă-ţi capul pe inima mea bătândă,
Gândesc cu voce tare,
Poate că am găsit dragostea exact unde suntem. (ohh ohh)
(al la la la la la la la la)

Iubito, acum...
Ia-mă în braţele tale iubitoare,
Sărută-mă sub lumina miilor de stele (ah, iubito),
Lasă-ţi capul pe inima mea bătândă,
Gândesc cu voce tare,
Poate că am găsit dragostea exact unde suntem,
Am găsit dragostea exact unde suntem
Şi am găsit dragostea exact unde suntem."


sâmbătă, 19 august 2017

Plec putin






(With Nghi Lam and Garik Ghazaryan photographer)


vineri, 18 august 2017

MEDITAŢIA UNITĂŢII la momentul de maxim al Eclipsei 21.08.2017 / Unity M...

Deci, îți dai seama că ai îmbătrânit atunci când:


"1. Nu te descurci cu tehnologia;

2. Nu cunoști nicio trupă muzicală în vogă;

3. Spui des: „Nu mai e ca pe vremuri…”;

4. Nu-ți plac ieșirile în localuri gălăgioase;

5. Devii foarte pasiv și lent;

6. Nu înțelegi o iotă din discuțiile tinerilor;

7. Alegi haine și încălțăminte demodate, dar confortabile;

8. Preferi să stai acasă și să nu riști.'

sursa: eustiu.com

Incercam sa descriem Viata, liniar, prin cuvinte, concepte, teorii ...
Si-automat , mintea selecteaza, folosindu-se de ceea ce am acumulat prin cunoastere mijlocita ( zic si eu ): ”ăla a zis, a cercetat, si-a fost BINE, celălalt a facut-o RĂU”...
Asta nu e Viata .
Ea e non duala ; e noneuclidiana.
Biologic, numa ne-am imbunatatit aspectul, care nu-i mare ”evolutie”.
Cele trei: credinta, ratiuna si imaginatia, ingaduite de "ceva" la care nu ne duce mintea, inseamna evolutie.
E un zvon, despre creier si sistemul nervos...cum ca ar forma un domeniu cuantic , iar unde-mi este atentia, mi-e realitatea fizica. Multidimensionala.

Mi-apuc urechile daca ma arunc in fractali.
Pentru ca in ei eu intuiesc acel ”ce e sus e si jos”.

miercuri, 16 august 2017

marți, 15 august 2017

luni, 14 august 2017

- pink mondays


initiativa: cybershamans.blogspot.ro


duminică, 13 august 2017

Rugăciunea Sfântului Ciprian împotriva vrăjilor, farmecelor, blestemelor, descântecelor, deochiului.





“Stăpâne, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Creatorule şi Chivernisitorule a toate, Sfânt şi slăvit eşti, Împaratul împaraţiilor şi Domnul domnilor, slavă Ţie.
Tu cel care locuieşti în lumina cea nepătrunsă şi neapropiată, pentru rugăciunea mea, a smeritului şi nevrednicului robului Tău, depărtează demonii şi stinge viclenia lor de la robii Tăi, revarsă ploaia la bună vreme peste tot pamântul şi fă-l să dea roadele lui, copacii şi viile să-şi dea deplin rodul lor, femeile să fie dezlegate şi eliberate de nerodirea pântecului, acestea şi toată lumea mai întâi fiind dezlegate, dezleagă şi toată zidirea de toate legăturile diavoleşti.
Şi dezleagă pe robuI Tău (numele) împreună cu toate ale casei lui, de toate legăturile satanei, ale magiei, ale farmecelor şi ale puterilor potrivnice.
Împiedică Tu, Doamne Dumnezeul parinţilor noştri, toată lucrarea satanei, Tu cel ce dai dezlegare de magie, de farmece, de vrăji şi de toate lucrările şi de toate legăturile lui, şi distruge toată lucrarea vicleană prin pomenirea PreaSfântului Tău nume.
Aşa, Doamne, Stăpâne a toate, auzi-mă pe mine nevrednicul, şi dezleagă pe robul Tău (numele), de toate legăturile satanei şi dacă este legat în cer sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare sau cu fier sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu sânge de om, sau cu al păsărilor, sau cu al peştilor, sau prin necuraţie, sau în alt chip s-au abătut asupra lui, sau dacă din altă parte au venit, din mare, din fântâni, din morminte, sau din orice alt loc, sau dacă a venit prin unghii de om, de animal sau gheare de pasăre, sau prin şerpi (vii sau morţi), sau prin pământul morţilor, sau dacă a venit prin străpungere de ace, dezleagă-le pentru totdeauna, în clipa aceasta, Doamne, cu puterea Ta cea mare.
Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Care cunoşti şi ştii toate, dezleagă, sfarmă şi distruge acum, lucrările magiei, iar pe robul Tău (numele), păzeşte-l cu toţi ai casei lui de toate uneltirile diavoleşti.
Zdrobeşte cu însemnarea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Crucii Tale toate puterile potrivnice.
Pustieşte, distruge şi depărtează pentru totdeauna lucrările magiei, vrăjitoriei şi fermecătoriei de la robul Tău (numele).
Doamne, auzi-mă pe mine păcătosul robul Tău cu toţi ai casei mele şi dezleagă-i de demonul de amiază, de toata boala şi de tot blestemul, de toată mânia, nenorocirea, clevetirea, invidia, farmecele, nemilostivirea, lenea, lăcomia, neputinţa, prostia, neînţelepciunea, mândria, cruzimea, nedreptatea, trufia, şi de toate rătăcirile şi greşelile, ştiute şi neştiute, pentru sfânt numele Tău, că binecuvântat eşti în veci. Amin.”



sursa



("Icona de vatra" realizare de mesterulAlexandru Perta-Cuza, din Tara Lapusului. 
Foto: Razvan A. Voiculescu)


sâmbătă, 12 august 2017

Învățături de la maeștri - HELENA PETROVNA BLAVATSKY



"ÎNCERCĂRILE ÎN PRACTICA SPIRITUALĂ

Atât cei care sunt, cât şi cei care nu sunt angrenaţi pe o cale spirituală (este vorba despre o participare conştientă, deoarece, oricum, toţi ne aflăm pe o cale sau alta), trebuie să facă faţă, în mod periodic la tot felul de încercări. Scopul acestor încercări este unul singur: de a ne trezi spiritual, de a trece pe o treaptă vibratorie superioară.
Dacă scopul încercărilor este acelaşi nu trebuie să extindem concluzionarea şi să afirmăm că aceste încercări provin din aceeaşi cauză. În mod obişnuit, pentru marea masă de oameni ele sunt prevăzute în karma individuală, sunt scrise în destin şi dacă nu se acţionează în nici un fel prin intermediul liberului arbitru, acestea vor apărea cu o precizie de ceasornic. Acest tip de încercări karmice pot sau nu să fie privite ca nişte examene care să conteze pentru evoluţie spirituală.
Încercările karmice, care vin “de la sine”, cum s-ar spune, pot fi doar un fel de plăţi, o scadenţă a unor datorii mai vechi şi, din acest motiv, nu pot fi integrate spiritual de către majoritatea oamenilor. Câţi învaţă cu adevărat din propriile greşeli?
Atunci când reuşeşti să înveţi din propriile greşeli se spune că ai fructificat într-un mod eficient încercările karmice. Nu numai că ai scăpat de nişte datorii prin încercarea la care ai fost supus, dar ai căpătat o valoare inestimabilă şi anume cunoaşterea; această cunoaştere, treptat, poate conferi fiinţei posibilitatea folosirii liberului arbitru şi, în consecinţă, posibilitatea de a exercita un anumit control asupra destinului.
Dacă încercările karmice nu sunt integrate din acest punct de vedere, adică dacă nu avem permanent capacitatea de a învăţa din tot ceea ce ni se petrece, ele vor trece neobservate, ba chiar mai rău, uneori se vor întuneca şi mai mult prin stările de furie, disperare, resemnare care le pot urma.
Atât timp cât eşti pregătit să înveţi cu detaşare din tot ceea ce ţi se petrece, încercările karmice te vor ajuta întro mare măsură să evoluezi spiritual.
Cu totul altfel stau lucrurile în ceea ce priveşte un alt tip de încercări. Atunci când abordezi în mod conştient o cale spirituală şi te apropii de un Maestru, apar şi altfel de încercări despre care putem spune că nu erau prevăzute în karma vieţii actuale.
În această situaţie, încercările nu mai urmează un scenariu karmic, ci ele, pot fi provocate prin voinţa Maestrului sau uneori, pur şi simplu, datorită accelerării arderii karmice, apar mult mai repede decât ar fi fost prevăzute. Deoarece nu pot fi evitate încercările, indiferent dacă fiinţa este sau nu angrenată pe o cale spirituală este necesară asimilarea unor metode eficiente de abordare acestora.
Nici măcar Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, nu a fost scutit de încercări. Iisus a fost supus tentaţiilor după ce a primit botezul în apa Iordanului. Evanghelistul Matei arată: ”Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de el, şi i-a zis:”Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu porunceşte ca aceste pietre să se facă pâini”. Drept răspuns, Iisus i-a zis:” Este scris: “Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Atunci diavolul l-a dus în sfânta cetate, l-a pus pe streaşina templului, şi i-a zis:” Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos; căci este scris: ”El va porunci îngerilor săi să vegheze asupra ta; şi ei te vor lua pe mâini, ca nu cumva să te loveşti cu piciorul de vreo piatră”. “De asemenea este scris”, a zis Iisus: “Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul Tău”. Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi i-a zis:” Toate aceste lucruri ți le voi da ție, dacă te vei arunca cu faţa la pământ şi te vei închina mie”. “Pleacă, Satano” i-a răspuns Iisus “Căci este scris: numai Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai lui să-i slujeşti”. Atunci diavolul l-a lăsat. Şi deodată au venit la Iisus nişte îngeri şi au început să-l slujească”(Matei 4;1-11)
Credinţa şi fermitatea interioară sunt două trepte esenţiale în calea către eliberare. Fără ele, cuvântul Eliberare (moksha, mukti) poate fi spus, scris, dar niciodată realizat.
Fără credinţă putem atinge un anumit grad de cunoaştere intelectuală, dar doar cu credinţă putem să pătrundem în cele mai subtile unghere ale fiinţei. Fermitatea este puterea care ne ajută să depăşim toate obstacolele şi toate frustrările. Ea ne ajută să ne dezvoltăm voinţa, ce reprezintă baza succesului în evoluţia noastră.
Este scris înscripturi că, cu ajutorul lui SANKALPA SHAKTI, puterea fermităţii, nimic nu este imposibil. La baza marilor realizări stă această mare calitate. Când această putere a fermităţii există, fiinţa, în mod inevitabil, îşi va atinge ţelul.
Marele înţelept Buddha, întemeitorul religiei omonime, a revelat calea către eliberarea supremă şi definitivă de orice suferinţă: “Prin anularea şi încetarea completă a ignoranţei încetează complet karma noastră individuală (sau altfel spus dispar total condiţionările posibile datorate destinului).
Prin încetarea completă a karma-ei individuale, încetează să mai fie condiţionată în funcţie de aceasta (karma) conştiinţa.
Prin încetarea tuturor condiţionărilor conştiinţei încetează numele şi forma.
Prin încetarea numelui şi formei încetează să ne mai influenţeze în multiple moduri cele şase organe ale simţurilor (mentalul este al 6-lea organ de simţ).
Prin încetarea influenţelor tiranice ale celor şase organe ale simţurilor care, spontan, pot fi controlate perfect, atunci şi pentru totdeauna încetează contactul.
Prin încetarea contactului încetează senzaţia.
Prin încetarea senzaţiei încetează dorinţa.
Prin încetarea dorinţei încetează ataşamentul.
Prin încetarea ataşamentului încetează existenţa condiţionată şi se atinge suprema detaşare.
Prin încetarea existenţei încetează naşterea.
Prin încetarea naşterii încetează bătrâneţea, moartea, tristeţea, înlănţuirile, lamentările, mizeria, durerea şi disperarea.
Astfel, lanţul întreg şi esenţial al agregatelor fundamentale ale suferinţei dispare şi fiinţa umană atinge suprema eliberare divină care îi permite să cunoască adevărul ultim! Încercările sunt de doua feluri: psihice și spirituale.
Încercările psihice (prima categorie) sunt următoarele:

Tentația
Cei care cunosc anumite procedee spirituale sau parapsihologice, pot fi înclinați să le folosească într-un sens negativ, malefic. Dacă în sufletul ființei (discipolului spiritual) se află multe impurități sub forma unor dorințe profund egotice, atunci la acesta va apărea tentația de a folosi anumite tehnici din practica spirituală pentru a-și împlini respectivele dorințe. Ceea ce este mai grav e faptul că unii realizează acest lucru în mod conștient, adică ei sunt pe deplin conștienți de faptul ca utilizează tehnica respectivă pentru a genera un rău cuiva sau undeva. Uneori tentația se poate manifestă sub forma “slăbiciunilor”. Întotdeauna în spatele unei încercări se află anumite forte demoniace.
Atunci când un maestru își testează discipolul urmărește nu doar o verificare a acestuia, ci o întărire a lui față de forțele demoniace care sunt angrenate în testul respectiv.
Atunci când un discipol nu rezistă unei încercări el devine dependent de forțele demoniace care au stat în spatele acelei încercări. Acest lucru devine clar sesizabil atunci când aspirantul cade de mai multe ori la acelasi tip de încercare. Dupa ce el a cedat tentației apare regretul ființei de a fi greșit din nou. După un timp încercarea se repetă și dacă discipolul cedează din nou, el va fi controlat de forțele demoniace care stau în spatele acelei tendințe negative (viciu, “slabiciune” etc).
Entitățile malefice subtile nu pot comanda, nu pot conduce o ființa umană, însă ele, pentru a-și realiza scopurile lansează permanent sugestii în direcția respectivă. Astfel, toate tentațiile care apar înlăuntrul nostru nu sunt altceva decât sugestiile entităților astrale malefice care și-au găsit un punct de rezonanță. Dacă noi cedam tentațiilor respective, adică dezvoltăm rezonanța care a apărut, practic am ratat încercarea la care am fost supuși. Prin urmare atunci când discipolul (sau ființa) nu face față la o încercare, devine dependent de forțele demoniace care au acționat în spatele încercării respective.

Îndoiala
Este a doua încercare psihică. În momentele de îndoială nu trebuie să ne bazăm pe minte sau intelect, ci trebuie să facem apel la credință, la suflet, la intuiție. La această încercare psihică a îndoielii suntem supuși cu toții, și nu-i putem opune decât credința; credința este o consecință directă a aspirației, iar aspirația provine din TAPAS (crește în urma lui abhyasa- practica plină de fervoare și neîntreruptă).

Erudiția sterilă
Este o alta încercare psihică. Apare la fel de des ca și îndoiala și, de asemenea, se trece relativ greu peste ea. Se manifestă prin tendința de a acumula multe informații, din multiple domenii, mai mult sau mai puțin utile sau necesare. Ființa adesea nici nu înțelege profund noțiunile acumulate și nici nu le folosește practic, mulțumindu-se cu o paradă a propriilor cunoștințe. O astfel de persoană poate scrie cărți, compilând din alte cărți, fără a avea o experiență efectivă în acel domeniu. Ființele care “cad” la aceasta încercare filosofează fără să fi experimentat direct și complet asupra unor adevăruri spirituale.

Înțelegerea eronată
Este cea de-a patra încercare psihică. Aceasta apare mai ales la ființele care nu au suficientă claritate a gândirii, puterea de înțelegere corespunzator dinamizată (în astrologie, puterea de înțelegere este indicată de planeta Jupiter). Ființa care a eșuat la această încercare va aplica o anumită cunoaștere conform înțelegerii sale greșite, consecințele putând fi mai mult sau mai puțin grave. Dacă persoana în cauză este profesor sau instructor, ea va impregna elevilor (discipolilor) săi acea viziune greșită, realizând astfel o multiplicare în mințile celorlalți a propriilor sale erori.

Himerele
Sunt un alt tip de încercari psihice. Acestea sunt generate de o imaginație necontrolata, de tendința de a confunda fantasmele cu realitatea, de lipsă de luciditate care conduce la iluzionare. Ființa ajunge la părerea (sau impresia) că ceea ce face o îndepartează de Dumnezeu și renunță la o anumită activitate sau practică spirituală, pentru ca “așa a simțit” (în mod fals, iluzoriu), “așa a visat”, “așa i s-a părut”.

Frica (absența curajului)
Este un alt tip de încercare psihică. Câteva idei fundamentale trebuie reținute aici: niciodată să nu-ți fie frică - dacă apare frica și o ascunzi, ea va crește - după orice încercare la care ai picat, apare frica, neliniștea, datorită faptului că persoana devine dependentă de forțele demoniace care au stat în spatele încercării respective. Întro asemenea situație, ființa respectivă va căuta să atragă în căderea sa înca 20 - 30 de oameni, deoarece răul niciodată nu convinge pe nimeni, pe deplin; ființa “căzută” are nevoie de confirmări și capătă o siguranța dacă spune: “Iată că și celalalt spune la fel” (acea ființă a căzut la aceeași încercare și se află pe aceeași treaptă evolutivă). În ceea ce priveste încercările spirituale, ele au doua scopuri: moartea (sau, mai exact, transmutarea și sublimarea) egoului și întâlnirea cu păzitorul pragului.
Încercările spirituale pot fi de două tipuri: reale și imaginare. Cele reale sunt niște condiționări concrete, obligându-ne la alegeri relativ clare (de genul “Dacă te mai rogi și te mai duci la biserică, te dau afara din casă”; continui această practică și ești dat afară din casă). Încercările spirituale imaginare sunt cele mai dificile și pot fi puse în corelație cu încercările psihice de tipul himerelor.
În general, încercările spirituale pot fi categorisite după cum urmează:
1. Încercări ale pamantului (care țin de elementul subtil pământ). Acestea sunt legate de hrănire, valorile materiale și financiare, afaceri, contactul cu lumea fizică și raportarea la corpul fizic propriu. O karmă de posesivitate (care poate fi uneori corelată cu blocaje sau dezechilibre la nivelul chakrei Muladhara) expune ființa la încercări de acest gen.
2. Încercări ale apei (care țin de elementul subtil apă). Acestea sunt legate de sentimente, emoții și relații sociale. Imaginația, tendințele gregare, atașamentul față de tradiție, erotismul (în aspectul receptiv, de sensibilitate față de stimulii sexuali – toate acestea sunt corelate cu încercările apei. Excesul de Tamas în ființa, posesivitatea centrarea preponderentă în chakra Svadhisthana, toate acestea expun ființa la astfel de încercări.
3. Încercări ale focului (care țin de elementul subtil foc). Aici putem include manifestările legate de sexualitate și de idei (mai exact de idei fixe și chiar de prejudecăți). Ideile aberante pe care le acceptăm sau nu, aparțin tot acestui tip de încercări (mai ales ideile legate de dominare tiranică, grandomanie, agresiune). Voința ființei este, în acest caz pusă la încercare. Pornirile agresive sau chiar violente, dezechilibrele la nivelul chakrei Manipura (mai ales in sens yang), expun ființa la astfel de încercări.
4. Încercari ale aerului (care țin de elementul subtil aer). Aici sunt incluse raționamentele sofiste, inspirația și receptivitatea rătăcitoare. Putem vorbi despre înclinația către speculații mentale, dificultățile de înâelegere, cultivarea unor forme de comunicare inutile (bârfă, trăncăneală, etc.). Prin meditații, luciditate și vigilență, ființa va face întotdeauna distincție între conștient și subconștient, pentru a bloca elementele disonante care au tendința să erupă din subconștient.
Ființele având dificultăți de înțelegere și de comunicare, karmă de ignoranță, dezechilibre la nivelul chakrei Anahatha, sunt expuși acestui gen de încercări. Cel care caută inițierea spirituală acționează principal mereu în același mod. Tocmai de aceea se spune că înțelepții au o lume comună.
Acela care nu ajunge să domine lumea materială, acela care se află încă prins în capcana emoțiilor, care încă nu și-a învins gândurile rele și nu și-a îmblânzit dorințele, acela care nu are controlul deplin asupra conțtientului său și asupra tendințelor sufletului, nu este pregatit pentru marea inițiere. Ceasul iluminării sale divine nu a sunat, încă."


vineri, 11 august 2017


(Mosaico pavimentale policromo con colombe intorno a un labrum (catino), da Pompei, I sec. d.C.
Napoli, Museo Archeologico Nazionale.)

joi, 10 august 2017

miercuri, 9 august 2017

icoana





Icons by Gina Maria Pilipovic

marți, 8 august 2017

You Raise Me Up



Când sunt în jos şi, oh, sufletul meu, aşa obosit;
Când necazurile vin şi inima mea împovărata fiind;
Apoi, eu sunt încă aici şi aştept în tăcere,
Până când vei veni şi sta o vreme cu mine.

M-ai ridica, asa incat sa pot sta pe munti;
M-ai ridica, să merg pe mările furtunoase;
Sunt puternic, atunci când sunt pe umerii tai;
Tu m-ai ridica... Pentru mai mult decât pot fi.

M-ai ridica, asa incat sa pot sta pe munti;
M-ai ridica, să merg pe mările furtunoase;
Sunt puternic, atunci când sunt pe umerii tai;
Tu m-ai ridica... Pentru mai mult decât pot fi.

M-ai ridica, asa incat sa pot sta pe munti;
M-ai ridica, să merg pe mările furtunoase;
Sunt puternic, atunci când sunt pe umerii tai;
Tu m-ai ridica... Pentru mai mult decât pot fi.

M-ai ridica, asa incat sa pot sta pe munti;
M-ai ridica, să merg pe mările furtunoase;
Sunt puternic, atunci când sunt pe umerii tai;
Tu m-ai ridica... Pentru mai mult decât pot fi.

"Când sunt în jos şi, oh, sufletul meu, aşa obosit; "


Mitul pesterii, alegoria lui Platon!



"Mitul Peșterii este o alegorie folosita de Platon pentru a demonstra gradele până la care naturile noastre pot fi iluminate, fiind desemnată cea mai convingătoare și originală metaforă a idealismului.

Alegoria peșterii este o încercare de a justifica locul filosofului în societate, și anume acela de rege. Platon își imaginează un grup de oameni care locuiesc într-o peșteră, înlănțuiți pe un perete în subteran, astfel încât să nu vadă lumina zilei. În spatele oamenilor arde constant un foc care luminează diferite statui care sunt mutate de alții, și care produc umbre ce se mișcă pe pereții peșterii. Când oamenii peșterii au văzut acele umbre nu au realizat cât de lipsite de importanță sunt ele pentru viața lor și încep să atribuie acelor umbre diferite forme. Umbrele i-au făcut pe oamenii peșterii să vadă ceea ce ei consideră că ar fi realitatea.

Alegoric, Platon afirmă că omul eliberat din aceste lanțuri este filosoful, iar filosoful este singura persoană capabilă să deslușească Forma Binelui și deci bunătatea absolută și adevărul. La sfârșitul acestei alegorii, Platon afirmă că este datoria filosofului de a reintra în peșteră. Aceia care au văzut lumea ideală, reprezentată de Soarele dinafara peșterii, care luminează lumea dinafara ei, au datoria să educe oamenii din lumea materială, sau să răspândească lumina acelora din întuneric. De vreme ce filosoful este singurul capabil să recunoască ce este cu adevărat bun și singurul care poate atinge absolutul, el este singurul potrivit să conducă o societate, după spusele lui Platon.

Astfel că, găsim în alegoria aceasta diferite simboluri cum ar fi:


*peștera semnifică lumea sensibilă (a realității aparente);

*întunericul peșterii semnifică ignoranța omului incult, limitat;

*lanțurile semnifică prejudecățile, simțurile care ne limitează;

*focul semnifică lumina cunoașterii;

*umbrele de pe peretele peșterii semnifică imaginile corpurilor 
fizice, aparențele care generează opinii întâmplătoare (păreri, rodul percepțiilor și al imaginației), ilustrează în sens simbolic cultura oamenilor, bazată pe aparențe, având deci, o valoare artificială derutantă;

*corpurile purtate prin fața focului semnifică aparențele adevărate, realitatea fizică, generează opiniile adevărate („orthe doxa”), suișul greu spre ieșirea din peșteră și ilustrează în sens simbolic drumul inițiatic spre cunoașterea esențială, cunoașterea prin intelectul analitic;

*contemplarea lumii din afara peșterii — cunoașterea metafizică, prin intelectul pur (episteme, cunoașterea adevărată prin intelect și rațiune)

*Soarele — Ideea Binelui (Perfecțiunea)

Sufletul se aseamănă cu Ideile pentru că este simplu, nemuritor, cunoaște lumea inteligibilă printr-un proces de conversiune a cărui forță o constituie erosul (iubirea — are ca efect uitarea, în vederea dobândirii purității primare); cunoașterea Ideilor este doar o reamintire („anamnesis”) a sufletului încarcerat în corpul fizic (ideea corpului — închisoarea este o reminescență a orfismului); menirea sufletului este să pregătească omul pentru moarte (eliberarea sufletului nemuritor și întoarcerea în lumea ideilor); condiția eliberării definitive a sufletului este o viață virtuoasă; filosofia este pregătirea sufletului pentru recunoașterea imortalității sale. Teoria Ideilor a fost sever criticată de către Aristotel, dar și de către Plato în dialogul Parmenide.

Distincția fundamentală pentru psihologia contemporană o constituie distincția sensibil-latent care a pornit de la Platon și de la Mitul peșterii, astăzi, find regăsită într-o teză freudiană care face distincția între conținutul conștient al visului și conținutul latent la care se ajunge prin efort, pornind de la acel conștient.

Astfel că:

– în Mitul peșterii de Platon, găsim ca sensibil – umbrele văzute de prizonieri pe pereții peșterii și latentul – ceea ce deduceau ei ca există în lumea reală.

– în semnificația visului după Freud (ce a bazat metoda psihanalizei pe baza Mitului Peșterii), găsim sensibilul – visul cum ni-l amintim dimineața și imaginile rămase în minte privind conținutul visului și latentul – semnificația visului, scena primară.



Această alegorie poate fi interpretata diferit de fiecare om, în funcție de percepția fiecăruia.

Bibliografie

Istoria Psihologiei Universale, Ion Manzat

– Wikipedia"



(sursa articol: https://lectiadepsihologie.wordpress.com/)


luni, 7 august 2017

- pink mondays



initiativa: cybershamans.blogspot.ro



duminică, 6 august 2017

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului îndumnezeieşte




"Să alungăm tot ce e rău din suflet, să vedem numai frumuseţea vieţii şi să ne umplem sufletele cu bunătate! 
Acesta este îndemnul duhovnicilor ortodocși de rit vechi, pe 19 august şi ar fi bine să fie urmat. 
Căci Schimbarea la Față a Mântuitorului este una dintre sărbătorile pline de simboluri.
Schimbarea la Faţă a Mântuitorului ne arată calea spre credință

„Precum soarele pentru cele ale simţurilor, aşa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului”, spunea Sfântul Grigorie Teologul. 
Căci adevărata faţă a omului este lumina interioară, bunătatea ce izvorăşte din adâncul inimii, revărsată asupra semenilor. Sărbătoarea Schimbarea la Faţă a Mântuitorului este momentul în care Mântuitorul ne arată că scopul venirii Sale este acela de a ne face pe noi, păcătoşii, să vedem lumina credinţei şi să slăvim numele lui Dumnezeu. Aşa cum numai Apostolilor li s-a arătat. Mai greu de înţeles, această sărbătoare i-a atras îndeosebi pe călugări, pe cei ce au ca scop unic în viaţă căutarea şi aflarea luminii divine. Se mai spune că prima icoană din lume, creată de înşişi Sfinţii Apostoli, ar fi fost reprezentarea momentului cunoscut sub numele de Schimbarea la Faţă.
Probejenia e mai temută

În popor, oamenii ţin această sărbătoară mai mult de frica superstiţiilor decât pentru semnificaţiile ei profund religioase. 
Se spune că orice muncă e un păcat în această, o sfidare faţă de divinitate, care duce la mutilări grave ale corpului. 
Coinicidenţe sau nu, fapte de acest gen s-au petrecut, aşa că nu strică să ascultăm vorba din bătrâni. 
Pe de altă parte, data la care se sărbătorește Schimbarea la Faţă a Mântuitorului se suprapune şi cu Obrejenia sau Probejenia, sărbătoare populară care marchează începutul toamnei. 
Acum încep frunzele să-şi schimbe culoarea, iarba nu mai creşte, apele se răcesc iar târâtoarele se retrag pentru iernat. 
Se spune că dacă oamenii văd şerpi după această dată, mai ales flăcăii, trebuie să-i omoare, căci de nu, se transformă în zmei. 
De-acum e interzis scăldatul în râu, la fel şi spălatul rufelor şi al lânii în apele curgătoare. 
Denumirea vine din limba slavă şi se traduce prin transformare, prefacere, schimbare, amintind de secvenţa biblică în care faţa lui Iisus a strălucit ca soarele iar veşmintele Lui s‑au făcut albe ca lumina, pe muntele Taborului."

(de Mirela Barbă)

sâmbătă, 5 august 2017

vineri, 4 august 2017

joi, 3 august 2017

Sf. Nicolae Velimirovici:

''Gândirea are în slujba ei cinci simţuri; mintea are un singur simţ. 
Simţul minţii este gândirea. 
Raţionali sunt acei oameni la care gândirea stăpâneşte peste simţuri. 
Oamenii inteligenţi însă sunt mai presus decât cei raţionali, aşa cum cei raţionali sunt mai presus decât cei care se călăuzesc după simţuri. 
Inteligenţi sunt oamenii la care mintea stăpâneşte în chip desăvârşit peste gândire, adică la care mintea primeşte doar experienţa adusă de raţiune, ca material brut, pe care-l preschimbă în ceva cu totul deosebit şi care nici nu mai seamănă cu experienţa adusă de raţiune – întocmai cum stomacul primeşte din afară hrană şi-o preface în sânge, adică în ceva cu ce nu se aseamănă cu hrana primită. 
Însă oamenii la care gândirea stăpâneşte mintea şi la care experienţa gândirii rămâne singurul conţinut – nemistuit - al minţii, îşi pierd minţile. După cum se vorbeşte despre un stomac stricat şi despre hrană nemistuită, tot aşa se poate vorbi despre o minte stricată şi despre o experienţă - nemistuită -nepreschimbată în viaţă. 
Şi aşa precum un organism din prea multă hrană şi fără putinţa de a o mistui ajunge să slăbească, tot aşa şi mintea ajunge să se întunece din mult prea multă experienţă şi cunoaştere – atunci când pierde puterea de control asupra cantităţii şi puterii de preschimbare a acestora în ceva cu totul neasemuit.''

miercuri, 2 august 2017

Don Miguel Ruiz – Al cincilea legamant


”Reţine: visul nostru depinde în totalitate de convingerile pe care le avem, iar acestea pot fi adevărate, dar pot fi la fel de bine şi false. 
Adevărul conduce întotdeauna la autenticitate şi la fericire, în timp ce minciunile conduc inevitabil la limitare, la suferinţă şi la dramă. Cei care cred în adevăr, trăiesc practic în rai. 
Cei care cred în minciuni, sfârşesc mai devreme sau mai târziu prin a trăi în iad. 
Nimeni nu trebuie să moară pentru a ajunge în rai sau în iad. 
Raiul se află pretutindeni în jurul nostru, la fel ca şi iadul. Ambele reprezintă un punct de vedere, o stare de spirit. 
Din păcate, marea majoritate a oamenilor se lasă conduşi de minciuni. Ei sunt cei care le creează, după care minciunile ajung să îi controleze. 
Mai devreme sau mai târziu, adevărul iese însă întotdeauna la suprafaţă, iar minciunile nu mai pot supravieţui în prezenţa luminii sale.
Cu secole în urmă, oamenii credeau că Pământul este plat. 

Cineva a spus nici mai mult nici mai puţin decât că Pământul este susţinut de nişte elefanţi, întrucât această afirmaţie l-a făcut să se simtă mai în siguranţă. Foarte mulţi oameni au aderat la această convingere. 
La ora actuală se ştie că Pământul este rotund, nu plat! Convingerea că Pământul este plat a existat multă vreme, şi foarte mulţi oameni au crezut în ea, dar asta nu înseamnă că a fost vreodată adevărată.
Una dintre cele mai mari minciuni care circulă la ora actuală în lume este aceea că: „Nimeni nu este perfect.” 

Ea justifică perfect comportamentul unora, iar majoritatea oamenilor sunt de acord cu ea, dar acest lucru nu o face cu nimic mai adevărată. 
Dimpotrivă, absolut toţi oamenii sunt perfecţi. 
Din păcate, noi am auzit această minciună încă din copilărie şi am ajuns să ne judecăm singuri, raportându-ne la o imagine a perfecţiunii. 
Noi căutăm în permanenţă această perfecţiune şi constatăm că tot ceea ce există în Univers este perfect, mai puţin oamenii! 
Soarele este perfect, stelele sunt perfecte, planetele sunt perfecte, dar nu şi oamenii, care cred că „Nimeni nu este perfect”! 
Adevărul este că tot ceea ce există în creaţie este perfect, inclusiv oamenii.[…]"