.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




luni, 31 iulie 2017

- pink mondays

initiativa: cybershamans.blogspot.ro


Rainer Maria Rilke:


"Cine, dacă-aş striga, m-ar auzi din cetele îngerilor?
Şi chiar dacă unul din ei dintr-o dată m-ar lua pe inima lui: aş pieri
de prea intensa lui fiinţare. Căci frumosul nu-i altceva
decât începutul cumplitului, pe care încă abia-l îndurăm,
şi dacă atât ne uimeşte, e pentru că, nepăsător, din dispreţ,
nu ne distruge. Şi orice înger e cumplit.
Şi astfel mă înfrânez şi într-un sumbru hohot de plâns înec
ademenitoarea chemare. Ah, cine ne-ar putea ajuta?
Nici îngeri, nici oameni, iar înţeleptele animale presimt şi ştiu
că nu ne simţim prea acasă în lumea asta tălmăcită.
Ne mai rămâne poate vreun arbore
pe-o costişă, pe care zilnic
să-l vedem iarăşi; ne rămâne strada de ieri
şi molateca încredere întârziată într-o obişnuinţă
căreia i-a plăcut la noi şi a rămas şi n-a mai plecat."


(- foto by Roberto Kusterle)

duminică, 30 iulie 2017

IONA - Capitolul 4


"1.Şi Iona a fost cuprins de mare supărare şi s-a aprins de mânie.
2.Şi a rugat pe Domnul, zicând: "O, Doamne, iată tocmai ceea ce cugetam eu când eram în tara mea! Pentru aceasta eu am încercat să fug în Tarsis, că ştiam că Tu eşti Dumnezeu îndurat şi milostiv, îndelung-răbdător şi mult-milosârd şi Îţi pare rău de fărădelegi.
3.Şi acum, Doamne, ia-mi sufletul meu, căci este mai bine să mor decât să fiu viu!"
4.Şi a zis Domnul: "Faci tu oare bine că ţi-ai aprins mânia?"
6.Şi Domnul Dumnezeu a făcut să crească un vrej care s-a ridicat deasupra capului lui Iona, ca să-i ţină umbră şi să-i mai potolească mânia. Şi s-a bucurat Iona cu bucurie mare pentru vrej.
7.Dar Dumnezeu, a doua zi, la revărsatul zorilor, a poruncit unui vierme să reteze vrejul. Iar el s-a uscat.
8.Şi la răsăritul soarelui a pornit Dumnezeu un vânt arzător de la răsărit şi soarele a dogorit capul lui Iona, încât el se prăpădea de căldură. Şi şi-a rugat moartea zicând: "Mai bine este să mor decât să trăiesc!"
9.Şi a grăit Domnul către Iona: "Ai tu dreptate să te mânii pentru vrej?" Şi el a răspuns: "Da, am dreptate să fiu supărat de moarte!"
10.Şi a zis Domnul: "Tu ţi-ai făcut necaz pentru acest vrej pentru care nu te-ai trudit şi nici nu l-ai crescut, care şi-a luat fiinţă într-o noapte şi într-alta a pierit!
11.Dar Mie cum să nu-Mi fie milă de cetatea cea mare a Ninivei cu mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu ştiu să deosebească dreapta de stânga lor, şi cu un mare număr de dobitoace?"


sâmbătă, 29 iulie 2017

***



"Necunoașterea ne-a împins în direcţia cunoașterii. 
După ce am mers pe atâtea drumuri, după ce am crezut de atâtea ori în cunoaștere, admitem în final – din onestitate, dar nu cu bucurie – că nu mai știm? 
După ce a fost plimbat la infinit, de la Caiafa la Pilat, pentru fiecare eu, ce dorește să știe cu orice preţ, vine acel moment de a nu mai ști insondabil. 
Eul, epuizat, cedează.
Suntem învinși și, în mod aproape automat, această regresie a cunoașterii noastre ne face să cădem în ignoranţă, al cărei prim efect este de a ne aduce la disperare.
Ignoranţă. 
Cu cât este mai vastă întinderea cunoașterii noastre, cu atât este mai mare graniţa, tangenta cu necunoașterea, și cu atât este mai penetrată conștiinţa noastră de către întinderea incomensurabilă a necunoașterii, și atunci fiecare drum, fiecare cunoaștere consumată până la extremă de către eu, până la un punct maxim, până la esenţă, se sfârșește în final în profunda vale a neîmplinirii și a lipsei. 
Când totul este contrar. 
Când îi lipsește o singură uncie.
Când cunoașterea noastră se spulberă. 
Când modesta noastră cunoaștere – această asigurare atât de nădăjduită împotriva furtunii existenţiale – se dovedește insuficientă, iar portița de scăpare manifestă doar incertitudine. Când avem valizele pline de cunoaștere și informaţii, ani de experienţă în rucsacul nostru și descoperim ignoranţa noastră în ceea ce privește esenţialul.
Atunci care este reacţia? 
Un ţipăt sfâșietor? 
Un blestem? 
O cerere scrisă? 
O tăcere glacială?
Această necunoaștere este schimbarea radicală, revirimentul, momentul critic al căutării noastre."

(Revista Pentagrama)


vineri, 28 iulie 2017

joi, 27 iulie 2017

Fizica cuantică spirituală



"Platon a afirmat ca simturile fizice ingreuneaza perceptia noastra asupra Universului. Intruparea face ca perceptiile sa fie distorsio­nate, inexacte, iluzorii. Acel taram care exista dincolo de materie, dincolo de vizibil nu poate fi evidentiat cu cele cinci simturi. 
Aristotel, discipolul lui Platon, sustinea, din contra, ca nu exista lume in afara simturilor noastre. Stiinta, pe de-o parte, a extins perceptia dincolo de simturi cu ajutorul aparatelor inventate, dar, pe de alta parte, inca impartaseste ideile filosofice ale lui Aristotel, legate de existenta. Insa, o data cu aparitia fizicii cuantice, ideile lui Platon sunt sustinute tot mai pregnant.

Teoria cuantica dezvaluie existenta unui camp energetic cosmic universal, in care toate elementele sunt corelate la nivel subatomic, cuantic. Aceste idei fac stiinta sa se apropie de conceptiile filosofice legate de existenta, indeosebi, ale Orientului, cat si de cele religioase ale Occidentului. Astfel, se poate spune ca, prin fizica cuantica, stiinta isi uneste principiile cu cele ale spiritualitatii. Cu aceasta ocazie, se contureaza si posibilitatea de a demonstra stiintific puterea extraordinara a mintii.

Prima data, notiunea de cuantica a fost vehi­culata de savantul Herbert Planck, care a pri­mit Premiul Nobel pentru Fizica in 1918, pentru punerea bazelor fizicii cuantice. 
La dezvoltarea acestui taram, alaturi de altii, a contribuit defi­nitoriu Albert Einstein. 
Electrodinamica cuantica, dezvoltata de Julian Seymour Schwinger (1918-1994), Sin-Itiro Tomonaga (1906-1979) si Richard Feynman (1918-1988), premiati cu Premiul Nobel pentru Fizica in 1965, si cromodinamica cuantica au condus fizica clasica spre un nou mod, revolutionar, de a privi existenta.

Einstein a lucrat 30 de ani pentru a crea o teorie a marii unificari a celor patru forte fundamentale din fizica, gravitatia, forta electromagnetica, forta nucleara tare si forta nucleara slaba. Toate aceste patru forte sunt, de fapt, fatete ale unei singure forte. Teoria care a reusit sa atinga adevarul a aparut acum trei decenii, sub denumirea de Teoria superstringurilor. Aceasta teorie poate explica insa cele patru forte fundamentale prin reducerea particulelor elementare la vibratii ale unor corzi submicroscopice denumite stringuri.

Teoria cuantica are la baza cateva idei esentiale. Toate sistemele materiale au o caracteristica principala, dualitatea unda-particula. Ceea ce se considera a fi particule, materie, in final sunt unde care respecta legile electromagnetismului si nu ale mecanicii. Deci, actiunile din fizica pot fi masurate. Cele mai mici unitati energetice sunt cuantele. Atomii pot face salturi direct de la o stare la alta, emitand cantitati cuantice de energie luminoasa. In interactiunea lor, particulele par a fi conectate prin legaturi invizibile la un intreg. Proprietatea de nelocalizare cuantica arata ca doua particule aflate la distante de mii de kilometri una fata de cealalta pot interactiona ca si cand ar avea legaturi invizibile.

Bohr (1885-1962) si Heisenberg (1901-1976), laureati ai Premiului Nobel pentru Fizica in anul 1922, respectiv 1932, au demonstrat ca nu se pot face observatii obiective, caci observatorul, prin actiunea sa de observare, modifica starea cuantica a sistemului observat. De exemplu, indreptarea atentiei catre apa dintr-un pahar ii modifica nivelul cuantic al acesteia, deci starea ei se modifica. 
In fizica cuantica nu este importanta intensitatea campului energetic cuantic, ci forma, structura sa. Un camp cuantic infinitezi­mal poate afecta o particula, modificandu-i starea. Deci, este important daca exista sau nu acel camp. Iar forta nu este obligatoriu sa fie activa, ea poate fi si potentiala.
 Einstein a aratat prin Teoria Relativitatii ca masa este tot o energie, aflata in repaus. Si energia, prin dinamismul ei, este mereu in transformare. Mai explicit, in formula E = mc2, E este energia, m este masa, iar c2­ este viteza luminii la patrat. Cum c2 este o constanta, variatia energiei este in corelare directa numai cu variatia masei. Deci, masa este tot o forma de energie.

David Bohm (1917-1992) a fost printre pri­mii fizicieni cuantici care au demonstrat existenta unor dimensiuni multiple, dincolo de planul fizic sau energetic. Exista, astfel, planuri sau dimensiuni ale Universului in functie de nivelul vibratiilor lor. Planul fizic este foarte dens si cel mai grosier, avand vibratii joase, planul mintii, mai subtil, este superior celui fizic, iar planul constiintei se afla pe o treapta cu vibratii mai inalte, caruia stiinta abia acum cauta sa-i dezvaluie caracteristicile. Bohm a descris realitatea multidimensionala prin analogie cu fotografia holografica, in a carei imagine, fiecare particica include imaginea intregului.

Stiinta, pana la momentul lansarii Fizicii cuantice, se dezvolta pe orizontala, cu legi specifice materiei, cercetate pana la saturatie. Saltul calitativ pe o treapta superioara vibratorie, care s-a facut cu aceasta ocazie, a deschis posibilitatea cercetarii existentei dincolo de materie, fapt ce poate lega stiinta de spiritualitate. Si atunci, campul unificat ar putea explica experienta iluminarii sau posibilitatea constiintei de a accesa gene din ADN care sa nu pro­voa­ce su­fe­ri­n­ta, imbatranire, boli, moarte. Se va putea explica fenomenul verificabil al schimbului de informatii prin vocea interioara, posibilitatea mintii de a schimba realitatea, puterea mintii asupra materiei putand influenta cursul tornadelor sau chiar viitorul omenirii. 
Un exemplu de fenomen prin care invizibilul actioneaza asupra vizibilului, studiat de fizica clasica, din punct de vedere al efectului, este acela al unui magnet al carui camp are influenta asupra schimbarii pozitiei materiei, de exemplu a piliturii de fier. Raportandu-ne la puterea campului nostru mental se poate cerceta si explica actiunea lui in interiorul corpului si in exteriorul lui, pana la nivelul Universului. 
Pentru prima data in istorie, stiinta si spiritualitatea pot ajunge sa ofere un model de Univers inteligent constient de sine in momentul Big-Bangului.

Lui Einstein, dupa ce a parasit aceasta lume, i-a fost cercetat creierul pentru a observa daca exista ceva special care sa-i justifice genialitatea. Nu a fost observat nimic deosebit. 
Nu in materie se pot observa desteptaciunea si prostia. 
Inteligenta, sufletul, spiritul nu sunt produse ale materiei."

Autor: Romulus Popescu


miercuri, 26 iulie 2017

Hei tu!

Brad Mehldau - Hey You [Pink Floyd] from KateCat on Vimeo.


"Hei tu, de acolo, din frig, 
Însingurat, îmbătrânind,
Poţi să mă simţi?

Hei tu, care bântui pe coridoare
Cu picioarele roase de mâncărimi şi cu zâmbetul ofilit
Poţi să mă simţi?

Hei tu,
Nu-i lăsa să îngroape lumina!
Nu renunţa fără luptă!

Hei tu, însinguratule,
Care stai dezbrăcat lângă telefon
Nu vrei să mă atingi?

Hei tu, care ţi-ai lipit urechea de Zid
Aşteptând o chemare,
Ai vrea să mă atingi?

Hei tu, vrei să mă ajuţi să car stânca?
Deschide-ţi inima:
Mă întorc acasă...

(Dar nu... n-a fost decât o iluzie
Zidul era prea înalt
După cate se vede...
Oricât s-a zbătut
Nu s-a putut elibera
Şi viermii i-au ronţăit creierii)

Hei tu, mereu pe drum,
făcând numai ce ţi se spune
Ajută-mă!

Hei tu, de dincolo de Zid,
Care spargi mereu sticle
Ajută-mă.

Hei tu,
Nu-mi spune că nu mai e nicio speranţă
Împreună vom răzbate,
Înstrăinaţi ne prăbuşim."

marți, 25 iulie 2017

Foloseste-ti corpul pentru a-ti schimba creierul!


"Cum să faci realizezi singur biofeedback-ul


Pentru VRC, biofeedback-ul este antrenat folosind un echipament, mai exact: un computer analizeaza printr-un oximetru coerenta bataii inimii si respiratia. Aceasta informatie merge in timp real la persoana care se afla sub observatie pentru a invata cum sa alterneze coerenta. Exista sisteme disponibile pentru a invata cum sa faci acest lucru pe cont propriu si cu putin antrenament, majoritatea oamenilor pot realiza asta.

Nu trebuie sa ai un echipament pentru a modifica activitatea creierului si pentru a stimula nervul vagus. Tot ce trebuie sa faci este sa devii constient si sa iti influentezi corpul prin propriile actiuni. 

Iata cateva moduri de a realiza acest lucru:

Stropeste-ti fata cu apa rece
– aceasta actiune stimuleaza nervul vagus. Daca te simti coplesit, stresat sau anxios, umple o chiuveta cu apa rece si stropeste-ti fata.

Foloseste puterea muzicii
– s-a demonstrat ca muzica creste HRV. Functioneaza sa asculti muzica, dar functioneaza si mai mult daca tu compui muzica – efectul este si mai mare si are un efect pozitiv. Muzica atinge sistemul limbic, sistem care guverneaza in mare parte emotiile.

Zambeste! Este un lucru atat de simplu care iti imbunatateste starea de spirit. Pana si un zambet fals provoaca creierului dopamina. Aminteste-ti ceva amuzant, o situatie hilara sau gluma ta preferata. Creierul nu face mare diferenta intre un zambet provocat si unul natural.

Stai drept!
Studiile au aratat ca a sta intr-o postura increzatoare, te face sa te simti mai increzator in propriile ganduri si credinte. O postura increzatoare s-a dovedit, dealtfel, a fi corelata cu starea de bine. Postura este o sursa importanta de feedback, nu doar pentru creierul tau, dar si pentru cei din jurul tau. O postura increzatoare ii face si pe altii sa creada in tine. Un studiu a aratat ca daca stai drept – energia iti creste, in timp ce, daca stai aplecat, iti scade nivelul de energie.

Calmeaza-ti fata
– Exista un muschi chiar pe mijlocul fruntii, intre sprancene. Astfel, creierul tau stie cand esti fericit – daca zambesti – sau daca fruntea ta este incruntata si zona tensionata – creierul tau va interpreta ca esti ingrijorat sau suparat. In zilele cu soare, poarta ochelari de protectie, astfel muschiul se va relaxa si creierul tau va fi calm.

Relaxeaza-ti maxilarul si limba – Cand esti stresat ai tendinda de a stange dintii si de a-ti tensiona limba. Slabeste constient maxilarul si deschide gura. Cu acest exercitiu vei reusi sa relaxezi si limba si, bineinteles, mintea ta.

Controleaza respiratia
– Sa tragi aer in piept iti incetineste bataile inimii si te calmeaza. Pune mana pe stomacul tau si trage aer in piept. Numara 6 exercitii de acest fel (inspiratie-expiratie). Vei observa ca vei obtine, cu timpul, mai multa energie.

Incordeaza si relaxeaza muschii
– vei observa pe deplin diferenta. Respira adanc si tensioneaza-ti muschii in mod intentionat pentru cateva secunde. Dupa aceea, expira si relaxeaza-ti muschii.


Cum lucreaza biofeedback-ul

Creierul tău primește constant semnale de la restul corpului tau, luandu-si informatia despre mediul inconjurator, spunandu-i astfel cum sa gandeasca si sa simta. Informatiile care provin de la simturile tale devin prima data interpretate de creier ca emotie, apoi acesta adauga `sosul sau special` subiectiv pentru a produce sentimentele.

Sentimentul ca te „roade” stomacul ar putea insemna ca ti-e foame sau poate fi sentimentul de anxietate fata de intalnirea de maine. In cartea sa, The Upward Spiral: Using Neuroscience to Reverse the Course of Depression, One Small Change at a Time, Alex Korb explica:

Aceste tipuri de semnale sunt ca lumina de control a motorului mașinii tale – te alerteaza cand ceva se intampla, dar nu cu exactitate. Realizeaza calm o autoevaluare a sentimentelor tale si vei putea distinge semnalele.

Semnalele neuronale pentru ritmul tau cardiac, respiratie, digestie si alte functii ale corpului sunt purtate de nervii care merg catre partea superioara a trupului si se termina in creier, acolo unde li se da un sens. Multe senzatii fizice, cum ar fi un stomac delicat, muschi incordati sau diverse dureri au o componenta emotionala pe care creierul tau o poate percepe corect sau incorect. Depinde de tine interpretarea si influenta senzatiilor psihologice care vin spre creier.

Oamenii au tendinta de a genera automat tipuri de biofeedback negativ, in special in cazul depresiei. De exemplu, incruntarea si timiditatea sunt cresc sentimentul de tristete. Studiile au aratat ca persoanele cu depresie au tensiunea musculara mai mare si le creste starea de anxietate si le scade rata cardiacă consolidând depresia.


Variabilitatea ritmului cardiac


Variabilitatea ritmului cardiac (VRC) este schimbarea în intervalul de timp ce cuprinde bataile inimii si este strans directa de sanatatea unei persoane. VRC este reglata de sistemul nervos autonom, care este format din sistemul nervos parasimpatic (SNP), franele calmante ale sistemului nervos si sistemul nervos simpatic (SNS), pedala de acceleratie a sistemului nervos. De fiecare data cand expirati, informatia circulă de-a lungul nervilor, cauzand ritmului cardiac pentru a incetini VRC. Activitatea SNS creste rata inimii scazand VRC.

Cand o persoana este deprimata are mai putina activitate in nervul vagus, ceea ce inseamna ca inima nu schimba vitezele la fel de mult, ramanand in constanta. Acest lucru este foarte important, astfel incat pentru o depresie incapatanata este folosita stimularea electrica a nervului vagus.

VRC este afectata de multi factori, inclusiv de fitness, de varsta, genetica, pozitia corpului, ora din zi si starea de sanatate. In timpul excercitiilor, VRC scade pe masura ce creste rata inimii. In general, HRV-ul crescut in intervale mai lungi se regaseste in starea de odihna a inimii. Ritmul cardiac este strans legat de functiile corpului, starile emotionale, dar si mentale. Sunt sigur ca sunt momente in care va ganditi ca inima a luat-o la trap sau `a ratat o bataie` din cauza unei surprize.

Cu toate acestea, modelele de VRC sunt mult mai importante decat ratele lor simple. In starea de stres, anxietate, fure sau tristete – variatia tinde sa fie dezordonata si haotica. In starile emotionale pozitive, cum ar fi iubirea sau recunostinta, variatia tinde sa fie in ordine si ritmica, Aceasta variatie ritmica este cunoscuta ca o coerenta si este extrem de eficienta si sanatoasa pentru minte si corp.

Intr-un articol care explica importanta variabilitatii ratei inimii de pe site-ul Institutului HeartMath se explica:

,,Un nivel optim al VRC al unui organism se reflecta functia de sanatate si o capacitate inerenta de auto-reglementare, adaptabilitate sau rezistenta”, scriu McCarty si Shaffer. Desi in general se specifica faptul ca cu cat VRC-ul este mai mare, cu atat este mai bine, ei noteaza ca prea multa variabilitate sau instabilitate, cum ar fi aritmii sau haosul sistemului nervos sunt in detrimentul functionarii fiziologice eficiente sau al utilizarii energiei. ,,Prea putina variatie indica varsta sistemului si epuizarea, stresul cronic, patologia sau functia necorespunzatoare in diferite niveluri ale sistemelor de auto-reglementare.”

Multe studii au corelat invatarea reglementarii VRC sau realizarea unui VRC mare pentru o coerenta cu beneficii fizice sau emotionale, incluzand: functia cognitiva imbunatatita si a memoriei, nivelurile de cortizol reduse, anxietatea si tensiunea arteriala, precum si cresterea starii de spirit si a stabilitatii fizice."

(- BY ANDREI STANCU)
- sursa: caplimpede.ro

luni, 24 iulie 2017

- pink mondays


initiativa: cybershamans.blogspot.ro



duminică, 23 iulie 2017

Yeats : "Insula de pe lacul Innisfree"




"Voi invia din morti, sa zbor la Innisfree
Sa-mi fac in vis coliba din paie si chirpici
Pe dealul insorit printre stupi voi tanji
Sa traiesc solitar in zumzetul de-aici.


Dar sarac fiind sa fiu, doar un gand de pribeag
Mai ramane s-astern sub calcaiu-ti de vis
Peste doru-mi ai grije prea greu sa nu calci
Sa apari ca un fulg cand vei trece-al meu prag."

(Traducere libera de Constantin ROMAN)


sâmbătă, 22 iulie 2017



- foto by Igor Zenin


Cele 7 oglinzi Eseniene


"Atragem oameni in vietile noastre si ei sunt precum aceste 7 oglinzi. Cand ne invatam lectiile, acesti oameni inceteaza sa mai apara in vietile noastre.


Traim intr-o lume a "actiunii si reactiunii". Manifestam si magnetizam oameni si evenimente in vietile noastre in concordanta cu nivelul nostru de constiinta

Din perspectiva esenienilor (o antica secta iudaica), fiecare om de pe pamant este initiat in Scoala misterelor care este Viata. Fie ca este constient de acest fapt sau nu, fiecare om va experimenta prezenta oglinzilor care apar in jurul lor. Daca avem intelepciunea sa recunoastem aceste oglinzi, putem sa acceleram evolutia emotiilor si sa le intelegem.
Ceea ce esenienii spuneau este ca putem sa vedem o oglinda, sau combinatii de oglinzi care apar in viata nostra. Cele 7 oglinzi eseniene sunt un instrument foarte puternic dar si foarte subtil in acelasi timp. Prima oglinda, de exemplu, se refera la modul cum esti tu in orice moment. De exemplu, daca esti inconjurat/a de oameni furiosi si neonesti, ei iti arata furia si nesinceritatea din tine. Esenienii aveau un mod foarte profund de a intelege oamenii si relatiile inter-umane, iar domeniul psihologiei occidentale descopera astazi, prin alte modalitati, din intelepciunea comunitatilor antice.


Cele 7 oglinzi Eseniene
Cele 7 oglinzi eseniene ne ajuta sa intelegem procesul prin care oameni si experiente apar in vietile noastre si ne incurajeaza sa transformam evenimentele negative in modalitati de dezvoltare personala si evolutie.

PRIMA OGLINDA – reflecta ceea ce suntem. Reflecta parti din noi aflate in suferinta si rani mai vechi, neconstientizate.

A DOUA OGLINDA – reflecta ceea ce judecam. Sunt acele lucruri fata de care avem o incarcatura emotionala, ceva ce ne-a ranit in trecut si pe care noi nu am iertat. Ne provoaca sa discernem; daca in continuare judecam si condamnam, atragem exact aceleasi lucruri in vietile noastre.

A TREIA OGLINDA – reflecta ceva ce am pierdut, am lasat sa plece sau care ne-a fost luat. Cand vedem ceva ce ne place si ne dorim in alta persoana, este adesea ceva ce am pierdut sau ne-a fost luat in vietile noastre. Fiecare relatie ne provoaca sinele si din fiecare incercam sa recastigam ceea ce am pierdut cand eram copii. Poate fi fericirea, inocenta, onestitatea, integritatea, curajul, dragostea… pe care sinele le vrea inapoi.

A PATRA OGLINDA – reflecta cea mai adanca iubire. Poate fi un stil de viata, o relatie pierduta sau neterminata. De multe ori are legatura cu o viata anterioara, cand am tras o concluzie gresita si amaraciunea pe care am inregistrat-o in suflet. Astfel vom recrea evenimente care sa ne duca catre intelepciune.

A CINCEA OGLINDA – reflecta pe tatal sau mama noastra. Se spune adesea ca ne casatorim cu persoane care se aseamana cu sau mama/tata. Adesea ajungem sa repetam greselile parintilor nostri, repetandu-le obiceiurile pe care le-am invatat de la ei in copilarie, cand parintii nostri ne pareau a fi niste semi-zei.

A SASEA OGLINDA – reflecta cele mai mari provocari ale noastre, cele mai mari frici, si ne ofera uneltele prin care putem sa intelegem viata in concordanta cu ele.

A SAPTEA OGLINDA – reflecta perceptiile noastre. Ceilalti se vor purta cu noi si ne vor trata in concordanta cu modul cum noi insine ne peercepem si ne comportam cu noi. 
Daca avem o stima de sine joasa si nu ne constientizam frumusetea si intelepciunea, nici cei din jurul nostru nu le vor constientiza. Daca ne schimbam modul cum ne percepem, schimbam lumea. „Singurul motiv pentru care cineva are putere asupra ta este atunci cand tu iti doresti ceva de la acea persoana.” Poate sa fie iubire, validare si apreciere, fericire, siguranta…"

(Sursa: Garbo.ro)
Legea oglindirii - Cele 7 oglinzi eseniene from Adina A. on Vimeo.


joi, 20 iulie 2017

Mirajul aşteptării. Dino Buzzati, „Deşertul tătarilor”



"Probabil că fiecare crede, la un moment dat în viaţă, că un destin special îl aşteaptă, că e imposibil ca viaţa să însemne doar o rutină îngrozitoare, ce anihilează într-un final toate dorinţele şi aşteptările, oferindu-ţi un fel de înţelepciune a resemnării. 
Dar poate că uneori ceea ce se numeşte destin nu înseamnă decât o mare farsă pe care ţi-o joacă viaţa şi până în clipa morţii aştepţi să ţi se întâmple ceva care să salveze anii de ratare, care să-ţi arate că toate sacrificiile au avut un rost. 
Cum finalurile de basm se petrec doar… în basm, realitatea arată cu totul altfel, aşa că e foarte probabil ca zarurile pe care joci să fie, până la final, necâştigătoare. 
Dino Buzzati, jurnalist scriitor şi pictor, în cel mai cunoscut roman al său, Deşertul tătarilor (Il deserto dei tartari, 1940) este necruţător în a portretiza destine frânte, neîmplinite nu din pricina neputinţei, ci, şi mai ironic, tocmai din cauza credinţei oarbe, imposibil de depăşit, că într-o zi lucruri măreţe urmează să aibă loc şi abia atunci viaţa îşi va afla rostul ei adevărat. 
Aşa că, în aşteptarea sosirii destinului, ca şi cum o prinţesă şi-ar aştepta cavalerul pe un cal alb să vină s-o salveze, personajele lui Dino Buzzati – plasate în mediul militar – trăiesc însufleţite doar de o speranţă absurdă că urmează să se petreacă evenimente majore, iar ei vor fi actorii. 
Atât de tare ajung să creadă în acest miraj, încât îşi petrec ani întregi într-o lungă şi monotonă aşteptare.

Deşertul tătarilor este fără îndoială o satiră la adresa vieţii militare – rutina ce anihilează individualitatea, absurdul regulilor atât de stricte ce sunt împinse până într-acolo încât, deşi pe vreme de pace şi în lipsa evidentă a vreunui pericol, nerespectarea, din neatenţie, a regulii parolei duce la moarte, cu toate că patrulele ştiu foarte clar că cel care a încurcat ordinea este un coleg derutat, stricteţea inutilă şi îndobitocitoare, ierarhia stupidă care nu ţine cont de sfaturi de bun-simţ, cruzimea şi aroganţa militarilor care cred că ei sunt destinaţi unei vieţi măreţe.

Dar, dincolo de acest aspect evident al criticii ţintite către mediul armat, romanul lui Dino Buzzati conţine şi un nivel mai general al satirei îndreptate spre omul care preferă să aştepte să i se întâmple ceva extraordinar, în loc să acţioneze concret, pentru ca, la finalul vieţii, să se plângă că a avut ghinion. 
Vieţi irosite nu de un context nefavorabil, ci pur şi simplu de voluptatea pierderii într-un vis nebun de glorie, într-o stare halucinantă, extrem de plăcută a detaşării de realitate. 
Într-un fel, Deşertul tătarilor vorbeşte despre inutilitatea oricărei acţiuni, despre lupta cu viaţa pe care niciodată nu avem cum s-o câştigăm. 
Iar speranţa, acest teribil şi incurabil sentiment, este duşmanul cel mai cumplit.

Fortăreaţa cu nume poetic Bastiani este locul în care toate posibilităţile se sfârşesc, în care viaţa, deşi pare a se deschide către infinite speranţe de împlinire, ajunge în punctul ei terminus, indiferent dacă victimele sunt în plină tinereţe. 
Fortăreaţa Bastiani – un Munte vrăjit din care nimeni nu mai poate pleca, nu pentru că ar fi ţinut prizonier, ci pentru că devine captiv propriului vis ucigător al „marii bătălii” care urmează să îl încununeze de glorie –, dincolo de care se întinde vestitul deşert al tătarilor, de unde, pe vremuri, năvăleau atacatorii, este lipsită de orice importanţă strategică.

Oricine ştie că un atac al tătarilor este o simplă fantezie, aşa că a primi detaşare la această fortăreaţă echivalează cu îngroparea carierei, căci visul oricărui militar de a lua parte la o bătălie nu are cum să se împlinească într-un asemenea loc. 
Când Giovanni Drogo, proaspăt absolvent al şcolii militare, este trimis la fortăreaţă, intenţionează, aşa cum se gândea şi Hans Castorp, să stea cât mai puţin posibil, chiar compătimindu-i pe lunaticii săi colegi sau şefi care aveau în privire sclipirea dată de încrederea într-o viitoare luptă majoră ce îi va arunca în adevărata viaţă de ostaş.

Dar rutina are forţe nebănuite, te prinde în mrejele ei şi, odată captiv, începi să-i vezi părţile bune, cele care, de fapt, te feresc de responsabilitate, de riscuri. 
Anii se scurg egal, într-o familiaritate călduţă, confortabilă, îţi spui mereu că încă ai tinereţea în faţa ta ca un drum însorit şi te gândeşti că poţi să te mai bucuri puţin de răgazul unui timp al aşteptării. 
La un moment însă, vezi cum anii fug pe lângă tine şi nu-i mai poţi opri, şi atunci te arunci disperat în speranţa unui act de eroism, care să înnobileze o existenţă ternă, ratată.

"La un moment dat, aproape instinctiv, ne întoarcem privirile înapoi şi vedem că în spatele nostru s-a înălţat un grilaj, zăgăzuind drumul întoarcerii. 
Atunci simţim că ceva s-a schimbat, soarele nu mai pare neclintit pe boltă, ci se mişcă cu repeziciune […], îţi dai seama că norii nu mai zăbovesc în golfurile albastre ale cerului, ci aleargă gâfâind, încălecându-se unul peste altul, atât sunt de nerăbdători să ajungă; […] şi vine clipa când în spatele nostru se trânteşte o poartă grea ce se închide cu o iuţeală  fulgerătoare, nu mai ai timp să te întorci. Dar în momentul acela, Giovanni Drogo dormea neştiutor şi zâmbea în somn, aşa cum fac copiii”.

Ostaşii de la Bastiani aşteaptă să năvălească tătarii pentru a putea muri în luptă, ca nişte eroi. Atât de dezolaţi sunt de lipsa de eroism din viaţa lor, încât ajung să transforme fapte mărunte în evenimente majore: când sunt surprinşi de o noapte friguroasă, de iarnă, într-o simplă misiune de cartografiere, un soldat alege să moară în frig, pentru a demonstra că un militar se poate sacrifica şi că pentru el contează mai mult onoarea.

Atât de mare le este dorinţa de eroism, încât orice punct de mişcare pe care-l zăresc la orizont devine, în mintea lor, o mare armată care se îndreaptă ameninţătoare către fortăreaţă. 
Şi, ironic, chiar Giovanni devine, după zeci de ani petrecuţi la Bastiani, chiar şi atunci când cei mai înfocaţi se resemnaseră, unul dintre ultimii păstrători ai credinţei într-un glorios război.

Deşi practic nu se întâmplă nimic, Dino Buzzati ştie să imprime o incredibilă tensiune în prezentarea locurilor şi a omenilor. 
Punctate de numeroase consideraţii la adresa timpului, scenele din carte dau senzaţia unui ritm năucitor, pentru că acea cumplită aşteptare imprimă parcă o desfăşurare pe fast-forward a existenţelor soldaţilor. 
Zece ani se scurg ca unul singur, luând, în alunecarea lor, toate speranţele, pentru ca, atunci când evenimentul mult visat să aibă loc, bătrâneţea şi neputinţa să răpească ultimele rămăşiţe de demnitate, ultima posibilitate de împlinire măreaţă. Şi totuşi, acea blestemată speranţă nu piere nici în clipa morţii. Moartea devine atunci adevăratul duşman cu care Giovanni poate, în sfârşit, să poarte acea bătălie eroică."

Silvia Dumitrache

miercuri, 19 iulie 2017

marți, 18 iulie 2017

Marc Chagall:


"SCARA LUI IACOV


Eu umblu prin lume ca prin pădure -
pe mâini şi picioare.
Frunza din pom, iată, cade
în suflet frică trezindu-mi.
Pictez toate astea, învăluite de vis
ninsoarea acoperă codrul - tabloul meu
priveliştea din cealaltă parte
unde
mă aflu deja de ani îndelungaţi.
Şi aştept să fiu îmbrăţişat de minuni nepământene
ce mi-ar încălzi inima, spaima mi-ar goni.
Tu înfăţişează-Te, eu Te aştept - de pretutindeni.
Şi ţinându-ne de mâini, ah,
vom zbura împreună, urcând scara lui Iacov.
* * *
Am zugrăvit tavanul şi pereţii -
dansatori, scripcari de scenă
un taur verde, un cocoş neastâmpărat...
Spiritul Creaţiei
vi l-am dăruit
necuvântătorii mei fraţi.
De-acum încolo, în meleaguri supraastrale
unde noaptea-i luminoasă, nu-ntunecată.
... Şi cântecele noastre din nou minunate
auzi-le-vor pământuri substelare
şi seminţeniile ţărilor celeste.
* * *
Sunt feciorul Tău, menit
a se târî pe pământ.
mi-ai dat vopsele-n mână, penelul mi l-ai dat
dar cum ar fi să Te pictez - nu ştiu...
Acest pământ? Cerul? Inima Ta?
Ruinele oraşelor? Fraţii arzând în flăcări?
Ochii mi se umplu de lacrimi, nu văd -
încotro să fug, spre cine să zbor?
Căci există cineva care ne năruie viaţa.
Căci există cineva care ne dă soroc de moarte
şi el anume ar putea să mă ajute
ca tabloul ce-l pictez să lumineze-a bucurie. "



luni, 17 iulie 2017

- pink mondays

Stanford-Photography


initiativa: cybershamans.blogspot.ro


duminică, 16 iulie 2017

Mesajele trupului nostru, cu Lisa Bourbeanu

"Cred că noi creăm fiecare, aşa zisă „boală”, în corpul nostru.

Corpul, ca orice altceva în viaţă, este oglinda gândurilor şi crezurilor noastre interioare. Dacă vrem să-l ascultăm, corpul nostru ne vorbeşte mereu. Fiecare celulă din corpul nostru răspunde fiecărui gând pe care îl avem şi fiecărei vorbe pe care o rostim. Un permanent mod de a gândi şi de a vorbi produce comportamente şi posturi ale corpului şi de asemenea creează sănătate şi ne-sănătate.
O persoană care are tot timpul o faţă încruntată, nu a produs-o prin gânduri vesele, iubitoare. Trupurile şi feţele bătrânilor arată o viaţă întreagă de tipare de gândire, asa cum o să arăţi tu la bătrâneţe….

CAPUL
Ne reprezintă pe noi. Este ceea ce arătăm lumii. Este cum suntem de obicei recunoscuţi. Când ceva nu merge bine la cap, înseamnă că ceva nu merge bine cu „noi”.

PĂRUL
Reprezintă putere. Când suntem tensionaţi şi speriaţi creem adesea acele benzi de oţel care au originea în muşchii umărului şi vin în sus până pe deasupra capului, uneori până sub ochi. Firul de păr creşte în sus prin foliculul pilos. Când este prea multă tensiune în scalp, firul de păr poate fi sugrumat atât de tare, încât nu mai poate să respire, moare şi cade. Dacă tensiunea continuă şi scalpul nu se relaxează atunci foliculul pilos rămâne sugrumat şi nu lasă loc unui alt fir de păr să crească. Rezultatul este chelirea. 
Chelirea la femei a început să apara de când ele au intrat în „lumea afacerilor” cu toate tensiunile şi frustrările ei. Nu observăm aşa de mult chelirea la femei pentru că perucile de damă sunt aşa de naturale şi atrăgătoare.
Tensiunea nu înseamnă că eşti puternic. Tensiunea înseamnă slăbiciune. Ca să fii puternic şi sigur pe tine trebuie să fii relaxat, echilibrat şi împăcat cu tine. Ar fi foarte bine să ne putem relaxa mai mult trupurile şi mulţi dintre noi au nevoie să-şi relaxeze scalpurile.

URECHILE
Reprezintă capacitatea de a auzi. Când sunt probleme cu urechile înseamnă că se petrece ceva ce tu nu vrei să auzi.
O durere de urechi va indica mânie asupra lucrurilor auzite. Durerile de urechi sunt foarte comune la copii. Ei trebuie adesea să stea în casă şi să asculte lucruri pe care nu vor să le audă. Surzenia reprezintă refuzul de a asculta pe cineva pentru o perioadă îndelungată. Când un partener al unei relaţii are probleme cu urechile, celălalt vorbeşte, vorbeşte şi iar vorbeşte !

OCHII
Reprezintă capacitatea de a vedea. Când sunt probleme cu ochii, înseamnă de obicei că este ceva ce nu vrem să vedem fie la noi, fie la viaţă: trecut, prezent şi viitor…
De câte ori văd copii purtând ochelari ştiu că se petrec lucruri în casa lor pe care nu vor să le vadă. Dacă nu pot să schimbe experienţa, atunci ei vor difuza vederea, ca să nu o vadă aşa de clar. Foarte mulţi oameni au avut experienţe de vindecări spectaculoase când au acceptat să meargă înapoi, în trecut şi să cureţe ceea ce nu vroiau să vadă cu un an sau doi înainte de a începe să poarte ochelari. Negi ceea ce se petrece în viaţa ta ? Ce nu vrei să vezi ? Îţi este teamă să-ţi vezi prezentul sau viitorul ? Dacă ai vedea perfect, ce ai vedea şi nu vezi acum ? Poţi să vezi ce îţi faci ţie însuţi ?

DURERI DE CAP
Vin de la propria invalidare. Data viitoare când ai o durere de cap, opreşte-te şi întreabă-te unde şi când nu ai fost de acord cu tine ? Iartă-te şi eliberează-te de problemă şi durerea de cap va dispărea pe loc. Migrenele sunt create de oameni care vor să fie perfecţi şi care au pus o grămadă de presiune asupra lor. Este implicată de asemenea şi foarte multă ură înăbuşită, neexprimată. Este interesant că migrenele pot fi ameliorate prin a face dragoste. Iubirea dizolvă tensiunea şi durerea. S-ar putea să nu ai chef, dar merită încercarea.

SINUSURILE
Atunci când dor sinusurile foarte aproape de nas, aceasta reprezintă iritare faţă de o persoană din viaţa ta, cineva care îţi este foarte apropiat. S-ar putea chiar să simţi că persoana respectivă se sprijină pe tine. Uităm că noi creem situaţiile şi apoi dăm din mână propria putere şi dăm vina pe alţii pentru frustrările noastre. Nici o persoană, niciun loc, niciun lucru nu au putere asupra noastră pentru că numai noi suntem cei care gândim cu mintea noastră. Noi creem experienţele şi realităţile noastre şi pe toţi cei prezenţi în ele. Când vom crea pace, armonie şi echilibru în mintea noastră, le vom regăsi şi în viaţa noastră.

GÂTUL (exterior şi interior)
Este fascinant pentru că se petrec atât de multe acolo. Gâtul (exterior) reprezintă abilitatea noastră de a fi flexibili în gândire, de a vedea ambele părţi ale problemei şi de a vedea şi punctul de vedere al celeilalte persoane. Când sunt probleme cu gâtul (exterior) înseamnă de obicei că suntem încăpăţânaţi la un concept sau o situaţie. De câte ori văd o persoană purtând „guler” (proteză pentru gât) ştiu că acea persoană este plină de sine şi încăpăţânată şi nu vrea să vadă cealală faţă a problemei.
Virginia Satir, terapeută de familie a făcut nişte „cercetări distractive” şi a găsit că sunt mai mult de 250 de feluri de a spăla vasele, depinde cine le spală şi ce detergent foloseşte. Dacă rămânem înţepeniţi că există „un singur mod” sau „un singur punct de vedere” atunci ne închidem şi devenim blocaţi în cea mai mare parte a vieţii.

GÂTUL INTERIOR
Reprezintă abilitatea noastră de a „vorbi deschis” în favoarea noastră, de „a cere ceea ce ne dorim”, de a spune „eu sunt” etc.
Durerea în gât este întotdeauna mânie, supărare. Dacă este combinată cu o răceală, atunci este şi confuzie mentală. LARINGITA înseamnă de obicei că eşti aşa de mânios că nici nu poţi vorbi. Gâtul interior reprezintă de asemenea curgerea creativă în organism. Aici ne exprimăm creativitatea şi când creativitatea noastră este rigidă şi frustrată avem adesea dureri în gât. Toţi cunoaştem oameni care trăiesc pentru alţii. Ei nu ajung niciodată să facă ceea ce vor să facă ei înşişi. Ei încearcă întotdeauna să-i mulţumească pe părinţi/ iubiţi / soţi / şefi.

AMIGDALITA şi problemele de TIROIDĂ
Sunt doar creativitate frustrată, de a nu fi în stare să faci ceea ce vrei să faci. Centrul de energie din gât, a cincea chakră este locul din organism unde are loc schimbarea. Când ne opunem schimbării se petrece foarte multă activitate în gât. Observă când tuşeşti sau când altcineva tuşeşte. Ce s-a spus ? La ce reacţionăm ? Este împotrivire sau încăpăţânare sau este o schimbare în proces ? Într-una din lecţiile mele folosesc tusea ca instrument pentru auto-descoperire. De fiecare dată când cineva tuşeşte, rog persoana respectivă să-şi atingă gâtul şi să spună cu voce tare: „Vreau să mă schimb” sau „Mă schimb”.

BRAŢELE
Reprezintă abilitatea şi capacitatea noastră să îmbrăţişăm evenimentele vieţii. Partea superioară a braţelor (de la umăr la cot) are de-a face cu capacitatea, iar parte inferioară (de la cot la încheietura mâinii) are de-a face cu abilitatea. Depozităm emoţii vechi la încheieturi şi coatele reprezintă flexibilitatea noastră de a schimba direcţia. Eşti flexibil în a-ţi schimba direcţia vieţii sau sunt vechi sentimente care te ţin blocat într-un singur loc?

MÂINILE
Mîinile apucă, mâinile ţin, mâinile prind. Uneori lăsăm lucurile să ne scape printre degete. Uneori la ţinem prea mult timp. Suntem îndemânatici, mâna strânsă, mâna largă, mâini de mămăligă. Inmânăm lucruri. Manipulăm situaţii. Dăm o mână de ajutor, suntem mână în mână, ne este peste mână sau ne luăm mâinile de pe ceva. Avem mâini de aur sau mână uşoară sau mână grea. Mâinile pot fi blânde sau pot fi aspre sau tari cu încheieturi noduroase de la prea multă gândire sau strâmbe de la criticism. Mâinile apucătoare se formează din frică, frica de pierdere, frica de a nu avea niciodată destul, frica de a nu putea păstra dacă nu ţii strâns. A încerca să ţii strâns un partener nu-l face decât să fugă cu disperare cât mai departe. Mâinile închircite strâns nu pot să primească nimic nou. Strângerea de mână mobilă de la încheietura mâinii dă o senzaţie de deschidere şi slăbire a legăturii. Ceea ce îţi aparţine nu poate fi luat de la tine, aşa că relaxează-te !

DEGETELE
Au fiecare un rol şi un înţeles. Problemele cu degetele îţi arată când poţi să te relaxezi şi să te eliberezi de ceva. Dacă te tai la arătător este probabil la mijloc ceva mânie şi teama care are de-a face cu mândria într-o situaţie prezentă. Degetul mare este mental şi reprezintă îngrijorare.
Arătătorul reprezintă mândrie şi frică. Mijlociul are de-a face cu mânia, supărarea. Inelarul este în aceaşi timp uniune şi doliu, durere şi despărţire. Degetul mic are de a face cu familia şi prefăcătoria.

SPATELE
Reprezintă sistemul nostru de suport. Probleme cu spatele înseamnă de obicei că nu ne simţim susţinuţi, sprijiniţi de jobul nostru, de famile sau de partener. In realitate, suntem sprijiniţi de Univers de însăşi Viaţa. Partea de sus a spatelui are de a face cu sentimentul lipsei de suport emoţional. Soţul/ soţia/iubitul/iubita/prietenul/şeful nu mă înţeleg şi nu mă susţin.M ijlocul spatelui are de a face cu vinovăţia. Toate acele lucruri care sunt în spatele nostru. Ţi-e frică să vezi ce este la spate sau încerci să ascunzi ceva la spate? Te simţi lovit pe la spate? Te simţi terminat, epuizat? Ai probleme financiare mari sau te îngrijorezi prea mult pentru bani? Atunci probabil că ai probleme cu partea de jos a spatelui (regiunea sacrală, lombară). Lipsa sau frica de bani crează acest lucru. Suma de bani implicată nu are nici o importanţă. Aşa de mulţi dintre noi credem că banii sunt cei mai importanţi din viaţa noastră şi avem impresia că nu putem trăi fără ei. Acest lucru nu este adevărat. Există ceva mult mai important şi mai preţios fără de care nu putem trăi. Care anume? Respiraţia! Este cea mai importantă componentă în viaţa noastră şi cu toate acestea luăm de-a gata atunci când expirăm, că următoarea inspiraţie va veni de la sine. Dacă ne-am opri din respirat, nu am rezista mai mult de 3 minute.

PLĂMÂNII
Reprezintă capacitatea noastră de a absorbi şi de a da de la noi viaţă. Probleme cu plămânii înseamnă de obicei că ne este frică să absorbim viaţa sau poate că avem impresia că nu merităm să o trăim din plin. Emfizemul şi fumatul în exces sunt căi de a nega viaţa. Ele maschează un sentiment adânc al persoanei respective că nu merită să trăiască. Cearta şi interdicţia nu vor schimba obiceiul fumătorului. Este credinţa de bază care poate fi schimbată.

SÂNII
Reprezintă principiul matern. Când sunt probleme cu sânii, înseamnă de obicei că „mămoşim” prea mult fie o persoană, fie un loc, fie un lucru sau o experienţă. Parte din procesul matern este să dai voie copilului să „crească”. Trebuie să ştim când să luăm în mâini şi să lăsăm hăţurile. Fiind exagerat de protector nu va da celeilalte persoane posibilitatea să fie pregătită să înfrunte propriile experienţe de viaţă. Uneori, atitudinea noastră prea protectoare poate fi sufocantă şi opreşte practic „hrănirea” în anumite situaţii. Dacă apare un cancer la sân atunci avem de a face cu resentimente foarte adânci. Lasă frica să se ducă şi fii sigur că Inteligenţa Universului îşi are lăcaşul în fiecare dintre noi.

INIMA
Inima reprezintă dragostea, în timp ce sângele reprezintă bucuria. Inimile noastre pompează cu drag bucuria prin corpurile noastre. Atunci când ne negăm propria bucurie şi dragoste, inima se strânge şi devine rece.

ANEMIE, ANGINĂ şi ATAC DE CORD. Inima nu ne „atacă”. Ne lăsăm aşa de prinşi de melodramele pe care le creem, că adeseori uităm să observăm micile bucurii care ne înconjoară. Petrecem ani de zile storcând toată bucuria din inimile noastre, până când ele cad de durere. Oamenii care fac atac de cord nu sunt niciodată veseli. Dacă nu vor să îşi acorde timp să aprecieze bucuriile vieţii, ei vor recrea în timp alt atac de cord. Inima de aur, inima de piatră, inima deschisă, inima neagră, inima iubitoare, inima mare, inima caldă – care este a ta?

STOMACUL
Digeră toate ideile noi şi experienţele pe care le avem. Ce sau pe cine nu poţi digera? Pe cine ai la fiere? Când sunt probleme cu stomacul, de obicei înseamnă că nu ştim să asimilăm noile experienţe. Ne este frică. Unii poate îşi mai amintesc când au apărut avioanele. Faptul de a intra într-un tub, care să ne poartă în aer fără pericol era o idee nouă greu de asimilat. La fiecare scaun erau pungi în caz că pasagerului îi era rău şi foarte multă lume le-a folosit. Vărsam în pungă cât mai discret şi stuardesele le colectau. Acum, după atâţia ani pungile sunt tot acolo, dar nimeni nu le mai foloseşte.

ULCERELE
Sunt frica imensă de a nu fi „destul de bun”. Ne este teamă că nu suntem destul de buni pentru un părinte, teama de a nu fi destul de bun pentru un şef sau partener. Nu putem digera cine suntem. Ne sfâşiem tăria, încercând să-i mulţumim pe ceilalţi.Nu contează cât de importantă este poziţia noastră, aprecierea noastră de sine este foarte jos. Ne este teamă că ei vor afla acest lucru. Răspunsul aici este dragostea. Oamenii care se iubesc şi se aprobă nu fac niciodată ulcer. Fii bun şi iubitor faţă de copilul din tine şi dă-i tot suportul şi toată încurajarea pe care ţi le-ai dorit când erai mic.

ORGANELE GENITALE
Reprezintă cea mai feminină parte a unei femeii sau pentru un bărbat cea mai masculină, principiul nostru masculin şi feminin. Când nu ne simţim confortabil cu a fi femeie sau bărbat, când ne respingem trupul ca fiind murdar şi păcătos atunci avem probleme cu organele genitale. Foarte rar am cunoscut persoane care au avut părinţi care să vorbească despre organele genitale fără eufemisme. De obicei organele genitale sunt „acolo jos”, care te făceau să crezi că organele genitale erau murdare şi scârboase. Da, toţi am crescut cu crezul că nu este tocmai ceva în regulă între picioarele noastre. Ceea ce te-a învăţat mama la trei ani despre Dumnezeu persistă în subconştientul tău? Inseamnă că nu ai făcut nimic ca să te eliberezi de acele crezuri. Era acel Dumnezeu mânios şi răzbunător? Ce credea acel Dumnezeu despre a face dragoste? Dacă tot mai purtăm cu noi acele sentimente de vinovăţie despre sexualitatea noastră sau despre trupurile noastre, atunci cu siguranţă că vom crea o pedeapsă pentru noi înşine. 

Probleme de VEZICA URINARĂ, ANUS, VAGIN, PROSTATĂ şi PENIS intră toate în aceeaşi categorie. Ele apar din crezuri distorsionate despre trupurile noastre şi despre funcţionarea lor corectă. Fiecare organ în corpul nostru cu funcţiile sale specifice este o expresie magnifică a vieţii.
Nu ne gândim la ficatul sau la ochii noştri ca fiind murdare şi păcătoase. De ce am ales să credem acest lucru despre organele noastre genitale? Anusul este la fel de frumos ca şi urechea. Fără el nu am putea să eliminăm ceea ce organismul nu mai are nevoie şi în acest fel am muri foarte repede.
Fiecare parte din corpul nostru şi fiecare funcţie a lui sunt normale, naturale şi minunate. Iată ce le cer clienţilor care vin la mine cu probleme sexuale: să se gândească la anusul, penisul sau vaginul lor cu un sentiment de dragoste şi apreciere pentru funcţiile şi frumuseţea lor.
Dacă simţi că vrei să te faci mic şi să te ascunzi sau te iriţi şi te înfurii citind această carte, întrebă-te de ce? Cine te-a învăţat să renegi această parte a corpului tău? Desigur, nu Dumnezeu.
Organele sexuale sunt partea din corp care ne dă cea mai mare plăcere. A nega aceasta înseamnă a crea durere şi pedeapsă. A face dragoste nu numai că este normal, este nemaipomenit şi minunat. Este la fel de normal pentru noi să facem dragoste aşa cum respirăm sau mâncăm.
Nu predic acum să alergăm şi să facem sex cu cine apucăm. Ceea ce vreau să spun este că unele din regulile noastre nu au logică şi de aceea aşa de mulţi le încalcă şi devin ipocriţi.
Dacă îndepărtăm sentimentul de vină sexuală din oameni şi îi învăţăm să iubească şi să se respecte pe ei înşişi, automat se vor trata pe ei şi pe ceilalţi într-un mod care va fi cel mai mare bine şi cea mai mare bucurie pentru toţi. Cauza pentru care avem atâtea probleme cu sexualitatea noastră este ura de sine şi dezgustul faţă de sine pe care îl avem şi care ne face să îi tratăm rău şi pe cei din jur. Nu este de ajuns să-i învăţăm la şcoală care este mecanica sexualităţii. Avem nevoie ca la nivel mult mai adânc, să le permitem să-şi aducă aminte că trupurile şi organele lor genitale şi sexualitatea sunt lucruri de care se pot bucura. Cred cu tot sufletul că oamenii care se iubesc pe ei înşişi şi care îşi iubesc trupurile, nu se vor abuza nici pe ei, nici pe ceilalţi.

Am găsit că problemele de VEZICĂ URINARĂ vin, în general, de la a fi supărat de obicei pe partener. Ceva ce are de-a face cu feminitatea sau masculinitatea noastră, ne supără. Femeile au mai multe probleme cu vezica urinară pentru că ele au tendinţa de a-şi ascunde durerea.

VAGINITA din nou implică a fi rănit într-o relaţie romantică de către partener.

PROSTATA la bărbaţi are mult de a face cu aprecierea de sine şi cu crezul că, pe măsură ce îmbătrâneşte, devine mai puţin bărbat.

IMPOTENŢA adaugă frica şi uneori este chiar raportată la duşmănia împotriva unui partener din trecut.

FRIGIDITATEA vine de la frica sau credinţa că este păcat să te bucuri de trupul tău. Vine de asemenea de la dezgustul de sine şi poate fi accentuată de un partener insensibil.

SINDROMUL PREMENSTRUAL care a atins proporţii epidemice este în raport cu anunţurile din mass-media. Aceste anunţuri ne bat la cap că trupul femeii trebuie să fie parfumat, curăţat, pudrat ca să fie cât de cât acceptabil. In acelaşi timp, femeile îşi dobândesc egalitatea cu bărbaţii şi sunt bombardate cu idei că procesele feminine nu sunt acceptabile. Toate acestea combinate cu imensele cantităţi de zahăr consumate în ziua de azi, crează un teren fertil pentru acest sindrom. Acesta este un timp pentru vindecare, pentru întregire, nu pentru condamnări. Putem să ne ridicăm deasupra limitărilor din trecut. Suntem cu toţii Divine şi Magnifice expresii ale vieţii. Hai să le revendicăm acum!

COLONUL
Reprezintă abilitatea noastră de a lăsa să se ducă, de a elimina ceea ce nu trebuie. Organismul uman, fiind în perfect ritm cu curgerea vieţii are nevoie de a o balanţă între a absorbi, a asimila şi a elimina. Numai fricile noastre ne blochează eliberarea de ceea ce este vechi. Când sunt constipaţi, oamenii sunt de fapt zgârciţi, ei nu au încredere că le va fi vreodată de ajuns. Se ţin agăţaţi de relaţii vechi care le provoacă durere. Le este frică să arunce hainele pe care le ţin în dulap de ani de zile,de frică ca nu cumva să le trebuiască într-o zi. Stau într-un serviciu pe care îl urăsc sau nu îşi acordă nici o plăcere pentru că economisesc pentru zile negre. Nu scormonim în gunoiul de ieri ca să ne facem prânzul de azi. Invaţă să ai încredere în procesul vieţii şi îţi va da întotdeauna ceea ce ai nevoie.

PICIOARELE
Ne poartă înainte în viaţă.
Probleme la picioare indică adesea o frică de a merge mai departe sau refuzul de a merge într-o anumită direcţie. Fugim cu picioarele, ne târâim picioarele, ne furişăm, suntem cu picioarele în formă de X, sau avem coapse mari şi grase, pline de resentimentele copilăriei. Când nu vrem să facem anumite lucruri, vom avea probleme minore la picioare.

VARICELE reprezintă rămânerea într-o slujbă sau într-un loc pe care îl urâm. Venele îşi pierd abilitatea de a purta prin ele bucuria. Mergi în direcţia pe care o doreşti?

GENUNCHII ca şi gâtul au de a face cu flexibilitatea, numai că ei exprimă supunerea şi mândria, egocentrismul şi încăpăţânarea. Adesea, când inaintăm ne este teamă să ne aplecăm şi devenim inflexibili. Aceasta înţepeneşte încheieturile. Vrem să mergem înainte, dar nu vrem să shimbăm modul nostru de a fi. De aceea genunchii se vindecă foarte încet, aici este implicat ego-ul nostru. Glezna are de asemenea o încheietură, dar dacă se răneşte se vindecă foarte repede. Genunchii iau mai mult timp pentru că aici este implicată siguranţa de sine şi mândria noastră. Data viitoare când ai o lovitură la genunchi, întreabă-te unde ai fost încăpăţânat, unde ai refuzat să te îndoi? Scapă de încăpăţânare şi las-o să se ducă. Viaţa este o curgere, viaţa este mişcare şi ca să te simţi bine este nevoie să te relaxezi şi să te mişti o dată cu ea. O salcie se îndoaie şi se leagănă şi curge cu vântul şi este întotdeauna graţioasă şi în largul ei cu viaţa.

LABELE PICIOARELOR au de a face cu înţelegerea noastră despre noi şi despre viaţă: trecut, prezent şi viitor.
Multor bătrâni le este greu să meargă. Inţelegerea lor a fost înfăşurată şi adesea îmbrobodită, ei simt că nu este nicăieri unde să se ducă. Copiii mici se mişcă fericiţi, picioarele lor dansează tot timpul. Bătrânii abia îşi târâie picioarele, ca şi cum nu ar fi dornici să se mişte.

PIELEA
Reprezintă individualitatea noastră. Problemele cu pielea înseamnă în general că ne simţim individualitatea ameninţată într-un fel sau altul. Simţim că alţii au putere asupra noastră. Avem pielea subţire. Cineva ni se bagă sub piele, ne simţim jupuiţi de vii, ni se furnică pielea. Unul dintre cele mai rapide moduri să te vindeci de afecţiuni ale pielii este să te protejezi şi să te îngrijeşti prin a spune mereu: „Mă aprob, mă accept, mă iubesc „. Ia-ţi puterea înapoi!

ACCIDENTELE
Nu sunt accidente. Ca orice altceva în viaţa noastră, noi le creem. Nu este cum am spune: „Vreau să am un accident”, dar avem tipare de gândire care atrag accidente. Unii oameni par să fie „predispuşi la accidente”, iar alţii trăiesc o viaţă întreagă fără o zgârietură. Accidentele sunt expresia mâniei, a supărării. Accidentele indică de asemenea revolta împotriva autorităţilor. Ne enervăm aşa de tare, încât dorim să lovim pe cineva, de fapt noi suntem cei loviţi. Când suntem supăraţi pe noi înşine, când ne simţim vinovaţi, când simţim nevoia de pedeapsă, un accident este o cale minunată de a rezolva problema. Pare ca şi cum accidentele nu sunt vina noastră, că noi suntem victime neajutorate ale unui joc al soartei. Un accident ne permite să aşteptăm simpatia şi atenţia celorlalţi. Rănile noastre sunt curăţite şi oblojite şi ele. Adesea stăm în pat pe perioade lungi de timp. Si ne doare. Când această durere apare în organism, ne dă o indicaţie pentru care aspect al vieţii noastre simţim vinovăţie.
Gradul de distrugere fizică ne spune cât de severă am simţit noi că trebuie să fie sentinţa şi cât de lungă.

ANOREXIA-BULIMIA
Înseamnă a-ţi nega propria viaţă, o formă extremă de ură de sine. Mâncarea este hrănirea de la cel mai de jos nivel. De ce să-ţi refuzi
hrana ? De ce vrei să mori? Ce este atât de îngrozitor în viaţa ta, încât să-ţi doreşti să ieşi complet din ea? Ura de sine este doar ura împotriva unui gând pe care îl ai despre tine însuţi. Gândurile pot fi schimbate. Ce este aşa de teribil la tine? Ai fost crescut într-o familie plină de criticism? Ai avut profesori care te criticau? Nu cumva primele tale învăţături religioase te-au învăţat că „nu eşti destul de bun” aşa cum eşti? Adesea încercăm să găsim motive „valide” care să ne explice de ce nu suntem iubiţi şi acceptaţi aşa cum suntem. Din cauza obsesiei modei cu trupurile subţiri sunt multe femei care gândesc: „Şi aşa nu sunt suficient de bună. La ce folos?”, îşi vor folosi trupul ca punct focal unde să-şi îndrepte ura de sine. La un moment dat ele vor spune: „Dacă aş fi mai slabă, toţi m-ar iubi”. Dar nu merge nici aşa. Nimic din ce vine din afară nu merge. Dragostea şi acceptarea de sine este secretul.

ARTRITA
Este o boală ce apare dintr-un îndelungat şi continuu tipar de criticism. In primul rând criticism pentru sine şi apoi criticism pentru alţii. Oamenii cu artrită atrag adesea mult criticism pentru că este tiparul lor să critice. Ei sunt blestemeţi cu „perfecţionism”, nevoia de a fi perfecţi tot timpul, în orice situaţie. Stii pe cineva pe această planetă care să fie perfect? Eu nu! De ce ne punem standarde care spun că trebuie să fim „Super persoane” ca să ne acceptăm pe noi înşine cât de cât? Expresia „Nu sunt destul de bun” este o povară greu de cărat.

ASTM
Mai este numit şi „dragoste sufocantă”. Există un sentiment că tu nu ai dreptul să respiri pentru tine însuţi. Copiii astmatici au adeseori o „conştiinţă supradezvoltată”. Ei se simt vinovaţi pentru toate lucrurile care nu merg bine în jurul lor. Ei se simt neînsemnaţi şi „fără valoare” şi de aceea se simt vinovaţi şi au nevoie de auto-pedepsire. Astmul poate fi vindecat uneori cu „cure geografice”, în special dacă părinţii nu merg cu ei. De obicei, copiii astmatici îşi „lasă în urmă” boala. Aceasta înseamnă că se duc la şcoală în alt oraş, se căsătoresc sau se mută pur şi simplu de acasă şi boala se rezolva de la sine.

ARSURI, TĂIETURI, FEBRĂ, BĂŞICI şi INFLAMAŢII
Sunt toate indicaţii ale mâniei pe care o exprimă trupul.
Mânia îşi va găsi un mod de exprimare, indiferent cât de tare vom încerca noi să o suprimăm. Aburul care se colectează trebuie să fie eliberat. Ne este teamă că dacă dăm glas mâniei, ne distrugem lumea noastră, dar mânia poate fi eliberată pur şi simplu spunând: „Sunt mânios sau supărat din această cauză”. Este adevărat că nu putem spune acest lucru şefului nostru, dar putem să batem pernele să ţipăm cât ne ţine gura în maşină sau pădure, să practicăm un sport. Acestea sunt căi de a elimina furia fără nici un risc. Oamenii spirituali cred adesea că ei „nu ar trebui să se mânie”. Este adevărat, toţi lucrăm pentru momentul când nu o să mai dăm vina pe alţii pentru sentimentele noastre, dar până atunci, este mai sănătos să recunoşti ceea ce simţi pe moment.

CANCERUL
Este o boală cauzată de un resentiment foarte adânc, ţinut pentru o perioada lungă de timp, până când literalmente îţi mănâncă trupul.
Se întâmplă ceva în copilărie, care distruge simţul încrederii. Experienţa aceasta nu este niciodată uitată şi individul trăieşte cu un sentiment de autocompătimire, fiindu-i greu să dezvolte o relaţie solidă pe termen lung. Din cauza acestui sistem de gândire, viaţa pare un şir lung de dezamăgiri. Gândirea este pătrunsă de un sentiment de neajutorare, fără speranţă şi astfel, devine uşor pentru noi să dăm vina pe alţii pentru toate problemele noastre. Oamenii cu cancer sunt de asemenea foarte critici cu ei înşişi. După mine, cheia de a vindeca cancerul este în a învăţa să te iubeşti şi să te accepţi pe tine însuţi.

GREUTATE EXCESIVĂ
Reprezintă nevoia de protecţie. Căutăm protecţie pentru a nu fi răniţi de criticism, abuz, sexualitate, avansuri sexuale şi de o frică de viaţă în general. Alege-ţi ceea ce ţi se potriveşte! Nu sunt o persoană durdulie, dar în decursul anilor am observat că atunci când mă simt în nesiguranţă şi mi-e greu, pun câteva kilograme pe mine. Când ameninţarea a trecut, greutatea revine singură la normal. A te lupta cu greutatea este o pierdere de timp şi energie. Dietele nu au efect, odată ce te-ai oprit, greutatea creşte din nou. Iubindu-te şi aprobându-te, având încredere în procesul vieţii şi simţindu-te în siguranţă pentru că îţi cunoşti puterea minţii – aceasta formează cea mai bună dietă pe care o cunosc. Incepe o dietă pentru gândurile negative şi greutatea ta se va regla singură. Prea mulţi părinţi înfundă gura copilului cu multă mâncare, indiferent care ar fi problema. Aceşti copii cresc adulţi şi ori de câte ori au o problemă stau în faţa frigiderului cu uşa deschisă şi spun: „Nu ştiu ce vreau”.

DUREREA de orice fel indică vinovăţia.
Vinovăţia caută întotdeauna pedeapsă şi pedeapsa crează durere. Durerea cronică vine de la vinovăţia cronică, adesea aşa de adânc îngropată, că nici nu mai suntem coştienţi de ea. Vinovăţia este o emoţie total nefolositoare. Nu face pe nimeni să se simtă mai bine şi nici nu schimbă situaţia. „Sentinţa” ta s-a terminat, aşa că lasă-te să ieşi afară din închisoare. A ierta înseamnă să te dai bătut, să laşi răul să se ducă.

COMOŢIILE CEREBRALE
Sunt cheaguri de sânge, o congestie în curgerea sângelui în zona creierului, tăind alimentarea cu sânge a creierului. Creierul este computerul corpului. Sângele este bucurie. Venele şi arterele sunt canale ale bucuriei. Totul funcţionează sub legea şi sub acţiunea iubirii. In fiecare strop de inteligenţă din Univers, găsim iubire. Este imposibil să muncim şi să funcţionăm bine, fără a simţi iubire şi bucurie.
Gândirea negativă încheagă creierul şi nu mai lasă loc curgerii libere şi deschise a bucuriei şi iubirii. Râsul nu poate veni în cascade dacă nu îi este permis să fie liber şi nesăbuit. Este la fel cu iubirea şi bucuria. Viaţa nu este nemiloasă, decât dacă noi o facem aşa, dacă noi alegem să ne uităm la ea ca şi cum ar fi. Putem să găsim un dezastru total în cea mai mică supărare şi putem să găsim bucurie în cea mai mare tragedie. Depinde numai de noi. Uneori încercăm să forţăm viaţa să meargă într-o anumită direcţie, deşi nu este în favoarea noastră. Uneori ne creem comoţii cerebrale ca să forţăm să schimbăm total direcţia şi să ne reevaluăm felul de a trăi.

ÎNŢEPENEALA în corp înseamnă înţepeneală mentală.
Frica ne face să ne agăţăm de vechi obiceiuri şi ne este greu să fim flexibili. Când gândim că nu este „decât o cale” de a face ceva, ne trezim adesea înţepeniţi. Putem întotdeauna să găsim o alternativă în a face lucrurile. Observă unde anume îţi apare înţepeneala.

TUMORILE sunt creşteri false.
O stridie ia un grăunte de nisip şi ca să se protejeze, creează o carapace groasă şi tare în jurul ei. Noi o numim perlă şi gândim că este frumoasă. La fel facem şi noi, luăm o durere veche şi o îngrijim, o curăţăm de coajă şi cu timpul avem o tumoare. Eu numesc acest lucru a derula un film vechi.
Cred că motivul pentru care femeile au atâtea tumori în zona uterului este că ele iau o rănire emoţională drept un atac la feminitatea lor şi au grijă de ea să o menţină. Eu îl numesc sindromul: „El mi-a făcut rău”. Numai că o relaţie care se sfâşeşte nu înseamnă că este ceva în neregulă cu noi şi nici nu micşorează valoarea noastră. Nu este importantă situaţia care ni se întâmplă, ci modalitatea în care reacţionăm la ea. Toţi suntem 100% responsabili pentru toate experienţele noastre de viaţă. Crezurile pe care le ai despre tine însuţi pot fi schimbate pentru a putea atrage nişte comportamente mai iubitoare."

Lisa Bourbeau


joi, 13 iulie 2017



- art: Candace Charlton


miercuri, 12 iulie 2017

- art: Justyna Kopania


marți, 11 iulie 2017