.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




sâmbătă, 16 decembrie 2017




Se tânguie ușa-mpinsă spre regrete, iar prin unghere mai țipă câte-o amintire; ferestrele au înțepenit opace spre-o altă lume și-n pod mai bântuie nemplinirea din iubire...
Doar panta acoperișului mă-mbie.   
 
Și-n cer e acoperișu casei mele.


vineri, 15 decembrie 2017

- reflexii in oglinda




"- Nu spatele te doare, ci povara pe care o porți.
- Nu ochii te dor, doar nedreptatea / ceea ce trebuie să vezi.
- Nu capul te doare, ci gândurile care sunt în el.
- Nu gâtul te doare, doar ceea ce nu exprimi sau ceea ce spui
cu furie.
- Nu stomacul este care te doare, doar ceea ce sufletul tău nu
digeră.
- Nu ficatul te doare, doar furia pe care o porți.
- Nu Inima te doare, doar absența dragostei!


Și IUBIREA este cel mai puternic medicament! "


  (Ada Luz Marquez)
***

  (- initiativa : Sorin)





Koson Ohara


joi, 14 decembrie 2017

Nichita Stănescu



"Ca să poţi să te fii, stai locului şi sfinţeşte-l, iar în călătorie trimite-ţi numai ochiul.
Vai de cel care se odihneşte la umbra copacului sădit de strămoşul altuia. 
Lasă-te ars de soare, dacă n-ai moştenit vreo umbră de arbore. Sădeşte-te tu însuţi, dacă nu s-a sădit pentru tine! 
Fii strămoş, dacă n-ai avut norocul să fii strănepot."


"O, prietene, cum este albastrul tau ?" (Nichita)


miercuri, 13 decembrie 2017

SECRETELE ECHILIBRULUI: CHIAR DACA AI PESTE 50 DE ANI FII FEMEIE SI IUBEST...




SECRETELE ECHILIBRULUI: CHIAR DACA AI PESTE 50 DE ANI FII FEMEIE SI IUBEST...:   MAI ÎNTÂI, UN PIC DE INDULGENŢĂ FAŢĂ DE NOI ÎNŞINE ! Să recunoaştem că suntem exigente cu noi înşine. Am vrea să fim tiner...

                                                                    ***

Cuvinte si imagini...


"Sunt un poem scurt
Pe o pagina cu loc destul pentru încă unul.
Împarte cu mine acest câmp alb
Lat cât un hectar de nea
Imaculat, în afară de aceste urme mici
Ca pașii de păsări.
Haide! Acum!
Ăsta e jgheabul valului,
Secundele de după fulger,
Felia subțire de tăcere de după finalul muzicii,
Gerul dinainte de dezghet.
Grăbește-te!
Întinde-te lângă mine!
Fă îngeri!
Fă demoni!
Fă ceea ce ești!"


( o prietena mi-a daruit aceasta poezie, spunandu-mi ca este luata dintr-un film)

- art: Evghenia Dvoskina
*

marți, 12 decembrie 2017

Sunt într-o așteptare plină de presimțiri.
De-o viață.
Pentru fiecare presimțire mi-am aruncat întrebătile-n aer, si-acum miriștea lumii mi-e goală.

sursa - nikaaphotography.com



luni, 11 decembrie 2017

Pamela Redmond Satran:



“O FEMEIE AR TREBUI SA AIBA...
Destui bani bani ca sa se poata muta…
Sa isi inchirieze un loc al ei chiar daca
Nu vrea sa faca asta niciodata
Sau nu are nevoie…
Ceva perfect cu care sa se imbrace daca un angajtor sau
Iubitul visurilor ei i-ar spune sa se intalneasca intr-o ora…
O FEMEIE AR TREBUI SA AIBA...
O tinerete pe care va fi multumita sa o lase in urma…
Un trecut suculent pe care sa il povesteasca in
Perioada batranetii…
O FEMEIE AR TREBUI SA AIBA.
Un set de surubelnite, o masina de gaurit, si un sutien negru din dantela…
Un prieten care o face mereu sa rada…
Si unul care o lasa sa planga…
O FEMEIE AR TREBUI SA AIBA...
Sentimentul de control asupa destinului sau...
ORICE FEMEIE AR TREBUI SA STIE…
Cum sa se indragosteasca fara sa se piarda pe ea insasi..
CUM SA RENUNTE LA UN JOB,
SA SE DESPARTA DE UN IUBIT
SI SA ISI CONFRUNTE UN PRIETEN
FARA SA ISI RUINEZE PRIETENIA…
Cand sa incerce mai mult…
Si cand e TIMPUL SA PLECE…
ORICE FEMEIE AR TREBUI SA STIE…
Ca nu isi poate schimba lungimea coapselor,
Largimea soldurilor,
Sau natura parintilor sai..
Ca poate nu a avut copilaria perfecta…
Dar acum s-a sfarsit…
ORICE FEMEIE AR TREBUI SA STIE…
Ceea ce ar face sau nu ar mai face pentru iubire…
Cum sa traiasca singura…
Chiar daca nu ii place acest lucru…
ORICE FEMEIE AR TREBUI SA STIE…
In cine poate sa aiba incredere,
Si in cine sa nu aiba incredere,
Si de ce ar trebui sa isi asume responsabilitate…
ORICE FEMEIE AR TREBUI SA STIE…
Catre ce se indreapta…
Poate sa fie masa de bucatarie din casa unui prieten..
Sau o cabana frumoasa in padure…
Si cand sufletul ei are nevoie de alinare…
ORICE FEMEIE AR TREBUI SA STIE
Ceea ce poate si ceea ce nu poate sa indeplineasca intr-o zi…
O luna…
Un an…”


- pink mondays





initiativa: cybershamans.blogspot.ro



duminică, 10 decembrie 2017

Indigo Girls - Closer to Fine

Claude Aveline: "Portretul păsării-care-nu-e "


"Iată portretul Păsării-Care-Nu-E.
Nu-i vina ei că cel ce le face pe toate
A uitat să o facă
Seamănă cu multe păsări, pentru că viețuitoarele
care nu sunt seamănă cu cele care sunt.
Dar cele care nu sunt nu au nume.
Iată de ce pasărea noastră se cheamă Pasărea-Care-Nu-E.
Și iată de ce e atât de tristă.
Poate că doarme încă sau așteaptă să i se îngăduie a fi.
Ar vrea să știe dacă poate să deschidă ciocul, dacă
are aripi, dacă nu-și pierde culorile
când se scufundă în apă, ca o pasăre adevărată.
Ar vrea să se audă cântând.
Ar vrea să-i fie teamă c-ar putea să moară.
Ar vrea să facă pui mici, foarte urâți și foarte vii.
Pasărea-Care-Nu-E visează să nu mai fie un vis.
Nimeni nu e mulțumit, niciodată, nicăieri.
Cum vreți oare ca lumea să meargă bine în condițiile astea?"



Lucian Blaga - "Din cer a venit un cântec de lebădă "


"Din cer a venit un cântec de lebădă.
Îl aud fecioarele ce umblă cu frumuseţi desculţe
peste muguri. Şi pretutindeni îl aud eu şi tu.


Călugării şi-au închis rugăciunile
în pivniţele pământului. Toate-au încetat
murind sub zăvor.

Sângeram din mâni, din cuget şi din ochi.
În zadar mai cauţi în ce-ai vrea să crezi.
Ţărâna e plină de zumzetul tainelor,
dar prea e aproape de călcâie
şi prea e departe de frunte.
Am privit, am umblat, şi iată cânt:
cui să mă-nchin, la ce să mă-nchin?

Cineva a-nveninat fântânile omului.
Fără să ştiu mi-am muiat şi eu mânile
în apele lor. Şi-acuma strig:
O, nu mai sunt vrednic
Să trăiesc printre pomi şi printre pietre.
Lucruri mici,
lucruri mari,
lucruri sălbatice - omorâţi-mi inima!"


sâmbătă, 9 decembrie 2017

Sorin Di Rokko - "Din memoriile lui Q..."

"Plasmuire...

diminetile fara tine
sunt interzise...
ca o floare ce s-a nascut in desert
in singura picatura de roua
a unei dimineti.
...ca un rasarit ce da sa rasara
apoi se opreste.
diminetile fara tine
sunt pline de soapte...
cestile de cafea sunt goale
ratiunile mele de a fi
sunt toate inapte.
...sunt ca un zbor de delfin
cand incearca aerul
plictisit de eternele-i ape.


ai sa-mi ramai in memorie
ca ceea ce nu a fost...
ca ceea ce a facut o pirueta,
mi-a umplut constiinta de curcubee
si ca un zbor frant
a recazut...
ai sa-mi ramai in memorie
ca ceva ce niciodata nu am avut
dar m-a implinit...
ca un cantec de ape
ce vine din inalt
si se opreste pe obraz
inghetand de mirare.

ai fost ca un zbor mut
in care pasarile au inceput dimineata
legate la cioc
un cantec din ala de jaz
in care negrii au fost furati
si dusi pe o planeta
cu inima de beton

ai sa-mi ramai in memorie
ca unica mea memorie...
o rapsodie cantata de vant
printre copacii ce mi-ai rasadit in fiinta.

tu esti ultimul meu
armaghedon...
si-ai fost doar plasmuire
si te-am crezut atat de vie."



(Leszek Paradowski Photography)

vineri, 8 decembrie 2017

Morpheus

"Omul...exista in toate dimensiunile si densitatile din Marele Infinit.
In Esenta noi suntem numai Iubire Pura, ceea ce unii oameni ar putea denumi Scanteia sau Flacara lui Dumnezeu din Noi.
La acest nivel al Sinelui nostru infinit, vibram la o viteza inimaginabila in momentul de fata, fara Forma, ca Energie Pura in cel mai adevarat sens al cuvantului.
Pur si simplu Suntem, pur si simplu totul Exista...
Suntem UNUL..suntem Constienti de Tot ceea ce a Existat, Exista sau Va Exista...
Nu exista nici Timp, nici Spatiu...
Suntem pretutindeni, permanent, numai Gand si Emotie.
Toate formele de existenta se intrepatrund.


Suntem Infinitul si Realitatea Ultima...si asta Suntem cu totii indiferent de ceea ce facem Acum in aceasta Mare Iluzie denumita Viata.
Dar...experienta tuturor densitatilor din Calatoria Noastra nesfarsita, acea Scanteie, acea Iubire Pura, trebuie sa se inconjoare cu un invelis exterior care sa rezoneze cu spectrul de frecvente pe care doreste sa il experimenteze...fara asta, nu ar putea interactiona cu acea "lume", pentru ca ar fi prea departe de spectru.


Cine sunt cei care doresc sa suprime Mintea Umana?

-cei care au distrus sau ascuns sistematic Cunoasterea Veche, deoarece aceasta continea Intelegerea a Cine Suntem si Adevarata Natura a Vietii

-cei care au deturnat investigarea si cautarea Vechii Intelepciuni, pentru a se asigura ca nu gasim nimic care sa ne spuna despre Adevarata noastra Natura si Origine, si chiar daca au existat descoperiri in acest sens, ele nu au fost facute publice

-cei care au creat Religii pentru a incatusa Mintea Oamenilor, au umplut-o cu ideea Limitarii si a Inferioritatii, etichetand Cunoasterea Ezoterica drept "malefica"

-cei care au facut ca Stiinta sa recunoasca numai Fizicul, sa nege celelalte frecvente ale Vietii si au suprimat Cunoasterea Eu-lui nostru Multidimensional

-cei care au indemnat mass-media sa ne asalteze Mintile cu "Realitatea" fabricata special pentru Noi, cei care au atacat, ridiculizat, condamnat si distrus pe oricine care a amenintat ca va demasca intreaga escrocherie si Iluzie in care traim

-cei care ne-au bombardat cu o orgie de stimuli fizici si materialism in care succesul este masurat in ceea ce "detii" si nu in ceea ce "esti"

-cei care au indreptat Lumea si Comunicarea spre ceea ce este Fizic (bani), castigul la Loterie, posesiuni, si au promovat o obsesie pentru sex ca experienta fizica si nu una Spirituala...sexualitatea bazata numai pe placere mentine frecventele joase, deoarece este un act pur fizic...sexualitatea bazata pe iubire ne ridica frecventele si ne reconecteaza la Scanteia noastra de Iubire Pura

-cei care ne-au impregnat hrana, medicamentele, apa, aerul si mediul electromagnetic cu chimicale si frecvente menite sa ne suprime capacitatea de a experimenta Eu-ul nostru Multidimensional si sa ne blocheze canalele prin care nivelurile noastre superioare pot comunica cu Esenta Noastra Divina

-cei care au realizat si realizeaza in continuare ritualuri satanice in puncte importante de vortex energetic pentru a mentine scazuta frecventa Campului Energetic Global

-cei care au creat si creaza in continuare razboaie si conflicte la toate nivelurile societatii si au adus dependenta si insolvabilitatea financiara pentru a ne mentine intr-o stare de vibratie inferioara de Teama,Manie, Resentiment si Frustrare

Traim intr-o inchisoare a vibratiilor inferioare, o Iluzie zilnica...iluzia care regizeaza intregul Spectacol (mass-media, Stiinta, Educatia, Religia, Medicina, finantele, afacerile si intregul Sistem grotesc) pentru a ne asalta Mintea Constienta si Inconstienta cu "mesaje" menite sa programeze Iluzia din ce in ce mai adanc in Simtul nostru al "Realitatii".
Scopul general este Manipularea imaginii despre Sine a Omenirii.
Crezand in aceasta Iluzie, cu foarte putine exceptii, nu ne vom elibera niciodata.

Tu ce alegi?
Marea Iluzie sau Existenta in Marele Infinit?"


Publicat de Silentium Link

"E noapte si e frig, seniori" - de Laurentiu Fulga



"Un roman excepţional, cu un titlu care te pune pe gânduri. Despre ce noapte e vorba, cine sunt seniorii? E vorba de “noaptea cea mai lungă”, dacă mă pot inspira din titlul unei cărţi şi al unei ecranizări, noaptea pe care naratorul o simte apropiindu-se pentru el din ce in ce mai mult. Seniorii, poate sunt o parte a instanţei supreme care ne hotărăşte destinul.
Sunt mai multe teme abordate de autor în cartea lui. Dorinţa de a nu fi uitat de cititori, golul imposibil de a fi umplut cu altceva după moartea soţiei, care-i rostul nostru, al oamenilor pe acest Pământ.

Romanul începe cu o confesiune a unui om ajuns la ultima parte a vieţii sale. Timpul trece…Ei şi? Poate fi constrâns să nu treacă?

“Cineva mă întrebă cum îmi suport povara vârstei.Ii răspund că n-am avut şi nu voi avea niciodată prejudecata scurgerii timpului, că nu-mi caut niciodată, dimineaţa, în oglindă, semnele de alarmă ale alterării fatale, că refuz să dau ascultare sunetului pe care-l face căderea firelor de nisip în clepsidra personală.”

“Mă apropii de o nouă aniversare a zilei de naştere, ca de un prag dincolo de care nu ştiu ce mă poate aştepta. Ar trebui să fiu tulburat, neliniştit, chinuit de îndoieli şi de întrebări, nimic însă din toate acestea.”

Octavian Paler spunea despre bătrâneţea sa: „Mi-am închipuit că bătrâneţea aduce numai decadenţe şi frustrări fizice....mai grav e genul de modestie la care te constrânge bătrâneţea.[…] Dacă n-au norocul unei bătrâneţi senine, elegante, bătrânii suferă de răul cel mai greu de combătut:de prea multă luciditate.Ei îşi pierd nu numai vanităţile,ci şi puterea de a se minţi....mă uit, uneori, în oglindă, să-mi vad privirea stinsă şi pungile de sub ochi.”

Laurenţiu Fulga a părăsit această lume în 1984, iar romanul pe care vi-l aduc azi în atenţie a apărut în 1983. Adică, pentru autor,a fost un moment bun pentru a-şi pune o serie intreagă de întrebări pe care, la rându-ne, ni le vom pune şi noi cândva…

“Ciudat, dar mă trezesc deodată descoperit spre miraculoasele obsesii ale unor toamne de odinioară, pe orizontul cărora tremură de-aievea câteva siluete vagi de femei. Semn că îmbătrânesc şi că mă risipesc irevocabil înspre pulbere odată cu nefericirile trecutului, memoria mea le reţine doar ca speculaţii ale unei imaginaţii în agonie.”

Superbă imagine! Memorabilă această împăcare cu soarta, care-l duce uşor-uşor pe autor cu gândul spre risipire într-o pulbere de stele!...

Pierderea fiinţei iubite , după o perioadă de convietuire care

“a durat exact pe durata vieţii lui Hristos”, îl face pe autor să străbată aleile cimitirului şi să-şi imagineze o evadare a acesteia din lumea ei în lumea lui, care a fost cu un timp în urmă lumea amândurora…

“…mă preumblu pe aleea mărginaşă ca un străin. Zadarnic sper într-o evadare din teritoriul unde Dânsa îşi doarme somnul de veci.[…] Din strănul care speram să pot fi, neutru şi îndepărtat, devin astfel personaj al propriei abdicări, condamnat fără dreptul de a mă adresa vreunei instanţe de apel.”

Alături de narator, pe aleea mărginaşă se mai plimbă o fiinţă, câinele lor Dicky, care

“oftează omeneşte şi porneşte alături de mine, el însuşi mai bătrân, mai împovărat cu o veşnicie…”

Fulga vorbeşte despre iubirea vieţii lui fără a-i preciza numele. E pur şi simplu “Dânsa”, mereu scris cu literă mare. Mă gândesc că “Dânsa” ţine locul oricărui nume de consoartă pierdută de cineva indiferent pe unde ar fi…Autorul îşi aminteşte de multe ori mici fragmente de viaţă trăite cu Dânsa.

“S-a mai oprit un timp în dreptul oglinzii, dar mai puţin pentru a se aranja, cât mai degrabă pentru a se confrunta cu Sine, cea îndepărtată şi străină. O înţelegeam foarte bine, orice fugă de undeva către altceva este mai presus de toate o fugă de tine însuţi.”

Amintirile legate de Dânsa sunt obsesiv retrăite de scriitor.

“şi mă rugam de rochia roşie de pânză topită să nu se preschimbe în barieră între Dânsa şi mine şi aşa s-a intâmplat.”

Apoi, în altă parte a romanului,

“Dânsa şi-a pus mâinile peste ale mele şi am rămas aşa, neclintiţi şi tăcuţi.S-a făcut tot mai întuneric şi a venit de-a binelea noaptea, care noapte însă şi cât de provizorie…?”

Teribile întrebări! Care noapte, oare a venit acea noapte, şi e chiar provizorie? Cât de mult am dori să fie provizorie…

“Văd din ce în ce mai anevoie, la fel de înceţoşat cu amândoi ochii, mi-e teamă că voi orbi de tot. Exemplarele celebre din acelaşi domeniu (Milton, Huxley, Sartre, Borges) n-au cum să mă consoleze, fiecare cu întunecarea lui.[…] Nu voi mai acorda nicio valoare biografiei mele petrecute la lumina zilei , voi fi nevoit să-mi constitui altă memorie.”

Impresia mea a fost că Laurenţiu Fulga nu se plânge spunându-ne aceste lucruri. Ni le spune pentru că vrea, poate, să ne pregătească pe noi pentru ce va fi să ni se întâmple…

Mă uit iar la anul apariţiei cărţii şi văd: 1983. Oare cine a făcut cenzura acestui roman să nu fi priceput ce vrea să zică autorul? Sau este o persoană căreia trebuie să-i mulţumim
c-a aprobat apariţia acestui atât de complex roman?

“Merită să slăvim acidul dezoxiribonucleic, care se află la originea tuturor lucrurilor lumii, dar despre a cărui apariţie pe Pământ nu se ştie nimic?[...] cine l-a aruncat din galaxii pe Terra acum trei miliarde de ani?La câte alte descoperiri în biologie va fi martoră omenirea, ca să poată ajunge la porţile acelui Mister Superior care a decis, va decide totul, dar care nu-şi va arăta vreodată Faţa?”

Ne putem imagina o mărturisire mai clară a unei persoane credincioase?...

Alt fragment, cu trimitere evidentă la politica duplicitară a fostului regim . Iar nu înţeleg cum a trecut de cenzură acest roman?

“Să clamezi fericirea numai pe hârtie sau in discursuri ameţitoare, având insă grijă în secret să preschimbi pâinea şi zahărul în rachete intercontinentale, este totuna cu a juca la lumina zilei cea mai sinistră comedie.”

Speranţa lui Fulga într-o lume care urmează logic şi invariabil după aceasta, e prezentă aproape permanent în romanul său.

“Multor semnificante din această viaţă le voi duce şi eu dorul în lumea de Dincolo, dacă acceptăm că nu se va termina totul odată cu moartea noastră fizică, şi multe vor fi de regretat din suma de necunoscute câte aşteaptă să ia fiinţă…Pe deasupra a toate, cât mă priveşte, ştiu că tare mult o să mă doară imposibilitatea de a cunoaşte cărţile de căpătâi ale confratelui meu oarecare…”

“…o să mă doară imposibilitatea de a cunoaşte…” Vedeţi, oamenii au tendinţa de a-şi imagina că trăirile sufleteşti din această lume sunt valabile şi dincolo…Cred că cel mai bine îl defineşte pe Laurenţiu Fulga , a cărui speranţă nu moare deloc, următorul fragment din “ E noapte şi e frig, seniori”:

“Regina Isabela către un la fel de celebru descoperitor de tărâmuri noi:”Chiar dacă pământul pe care-l cauţi nu există, Dumnezeu îl va inventa anume ca să-ţi răsplătească sârguinţa căutării!”"

Scriitorul încearcă să argumenteze ştiinţific faptul că nu dispare totul odată cu noi:

“Să conchidem oare că şi Dumnezeu a sacrificat ceva, pe cineva, în clipa când a creat lumea?Mă şi întreb dacă nu chiar Omul este cel sacrificat, zidit cu viata şi cu moartea lui într-o operă pe care astăzi n-o mai exaltă nimeni. Compus din ce este compus şi obligat la constângeri care-i definesc destinul pentru eternitate, cum să consideri Omul
(scris cu majusculă) altfel decât ca pe victima unei creaţii implacabile?Comparaţi toate Genezele posibile, veţi observa că in toate creatorul existent presupune un pre-existent.Elemente primordiale care sunt şi Cuvânt şi Materie, apartinând deopotrivă haosului ca unui inceput fără început.[…]între timp s-a descoperit că universul pe care-l cunoaştem se continuă ondulatoriu in alte universuri adiacente.”

“Nu de moarte mă tem, ci de veşnicia ei”. Se tot spune asta. Pe Fulga mai mult îl doare imposibilitatea de a cunoaşte viitoarele apariţii scriitoriceşti. Si e de înţeles. Cărţile, autorii lor, ficţiunea, au făcut parte din lumea lui…

Laurenţiu Fulga nu este panicat de trecerea timpului , mai precis de trecerea timpului scriitorului, pentru că

“nu există creator care să nu se fi strecurat cu o cât de infimă parte a fiinţei sale, a conştiintei sale într-unul din personajele sale, şi căruia să nu-i placă să creadă că va dăinui prin aceasta.”
“Si nu cunosc beţie mai paradoxală, mai fecundă în protecţii contra oricărei panici a scurgerii timpului real, decât beţia de după terminarea unei simple secvenţe de roman.”

In trenul vieţii se urcă fiecare. Sunt clipe ( putem spune ani, e acelaşi lucru) când în tren mai e cineva cu noi. Apoi, vine o zi când timpul ne prinde din urmă şi ne înghite…

“…ne-am dat seama că trenul goneşte în cerc închis, atât de vertiginos, atât de halucinant, încât reuşeam să vedem farurile locomotivei cum ne luminează din plin la fiecare nouă rotire pe arcul aceluiaşi cerc închis.[…]şi mereu senzaţia că trenul se urmăreşte pe sine însuşi, locomotiva să prindă din urmă şi să înfulece, să zdrobească vagoanele pe rând, pe noi doi să ne zdrobească şi să ne înghită, doar eram singurii pasgeri în acel tren-fantomă.”

De la viaţa trăită pe un peron, în viziunea lui Paler, la viaţa trăită în tren în viziunea lui Fulga…Mesajul transmis e asemănător.

Frământările scriitorului sunt, până la urmă, frământările fiecăruia care doreşte să lăse o urmă a existentei sale.

“Mă trezesc uneori cu reprezentarea acestui manuscris în chip de obscură făptură materială, cum îmi reproşează că m-am lepădat prea uşor de taina lui sacră şi l-am aruncat în lume spre judecata celor de rând.”

Laurenţiu Fulga a scris un roman care ne face să filozofăm asupra existenţei noastre şi să-i întrebăm pe întelepţii lumii ( oare pe unde-i putem găsi?) de ce se face noapte şi frig pentru toţi…

…şi să ne dorim şi noi, ca regele Ferrante din “Regina moartă”: “O, Doamne al meu, fă ca sabia să taie cumplitul nod de contradicţii din mine şi astfel, cel puţin o clipă, înainte de a înceta să exist, să aflu in sfârşit cine sunt.”

Sper ca Laurenţiu Fulga să se fi lămurit cine este. Cel puţin noi, cititorii, ştim!"


(Scris de Horia Picu)


joi, 7 decembrie 2017

Sunrise by the Ocean - pictura Vladimir Kush




"Poţi tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanţurile Orionului?" (Iov 38)


***

"Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supra doctoratele (ca profesorul din Lecţia lui Eugen Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe.
Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviinț(ă.
Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti si totodată un atribut al culturii.
Bunătatea este alt nume al definiţiei date de Aristotel omului: fiinţă socială.
Fără bunătate nu putem convieţui decât în condiţii de groază şi justificând amarnica afirmaţie a lui Sartre: ceilalţi, iată iadul! Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieţii obşteşti.
Berdiaev spunea: pâinea pentru mine este o problemă materială (subînţeles egoistă, vulgară), dar pâinea aproapelui meu, continua Berdiaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea.
Ştim că de-am vorbi toate limbile si toate dialectele pământului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pământului, de la Gutenberg şi până astăzi, si de am fi tobă de carte si de erudiţie, si de am cunoaste întrebuinţarea tuturor termenilor specifici tuturor ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culţi dacă suntem nişte pizmăreţi, nişte bădărani şi nişte răi la suflet.
Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoştinţe, ci o subţirime a caracterului şi capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute desuetă şi sentimentală.
Să nu săvârşim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simplii făcători de cărţi şi drept oameni de cultură pe simplii memorizatori de informaţii."


(din “Primejdia mărturisirii”, de Nicolae Steinhardt, Editura Humanitas, 2006)


sursa

miercuri, 6 decembrie 2017

marți, 5 decembrie 2017

Rainer Maria Rilke - "Dumnezeu vorbeşte fiecăruia"

(foto: Ria Novosti  / Ilya Pitalev)

"Dumnezeu vorbeşte fiecăruia numai înainte de a-l face,
atunci se duce cu el tăcând în afară din noapte.
Dar cuvintele, înainte ca fiecare să încapă,
aceste noroase cuvinte, sunt:
Trimis afară de simţurile tale,
du-te până la marginea dorului tău;
dă-Mi vestmânt.
În dosul lucrurilor să creşti ca un foc,
ca umbrele lor, întinse,
să Mă acopere mereu întreg.
Lasă să ţi se întâmple orice: frumuseţe şi spaimă.
Trebuie numai să mergi: nici un sentiment nu este cel mai îndepărtat.
Nu te lăsa despărţit de Mine.
Aproape este ţara
pe care ei o numesc viaţa.
Ai s-o recunoşti
după gravitatea ei.
Dă-Mi mâna. "


(foto by Béla Tarr)



luni, 4 decembrie 2017

- pink mondays

initiativa: cybershamans.blogspot.ro




duminică, 3 decembrie 2017

”Acum, când scara mi s-a rupt,
Zac in locul unde mai ieri urcuşul începea,
În sacul slinos, de sub oase – în inima mea.”


(William Butler Yeats)


sâmbătă, 2 decembrie 2017

Duhul Sfant: Roata credintei



"Intr-o zi, un om credincios fu intrebat de un prieten al sau:
- Spune-mi, frate, cand omul se intoarce din nou la Dumnezeu, ce daruri incep sa lucreze mai intai in viata lui: credinta, cainta, frica de iad, nadejdea?
Credinciosul i-a raspuns:
- Spune-mi, prietene, cand o roata incepe sa se invarta, care-i spita care porneste mai intai?
- Pornesc toate deodata, raspunse prietenul.
- Vezi, zise credinciosul, asa e si cand, sub bataia vantului Duhului Sfant, sufletul nostru porneste la drum nou. Toate darurile ceresti si sufletesti se pornesc deodata, spre o rodnica lucrare, intocmai ca spitele rotii."

(ISTORIOARE CU TÂLC DUHOVNICESC)



vineri, 1 decembrie 2017

:D tricolorul





1 decembrie




"Ăsta este adevăratul brand românesc, templul la purtător - costumul popular tradiţional, în care românul ştiut să-şi etaleze de-a lungul vremii valorile, în momentele-cheie ale existenţei sale. Atunci avea şi textele explicative, textele de folclor literar, care rezonau cu desenele, cu hieroglifele de pe costume. 

Căci pe costum este scris acelaşi lucru - iată o viziune teologică deja! - anume că omul poate accepta lumea nevăzută pornind de la simbolurile din lumea văzută şi astfel să-şi taie un drum înspre Dumnezeu.
Un costum nefalsificat trebuie să conțină o narațiune cosmologică, e o minirecapitulare a cosmosului. 
Și este mai usor să înțelegi, dacă te ajuți de textul unei colinde, care capătă astfel, alăturată simbolurilor de pe costum, un înțeles aparte: '
"Iată vin colindători
Printr-înșii și Dumnezeu 
Îmbrăcați într-un veșmânt
Lung din cer până-n pământ
Scris e-n spate, scris e-n piept
Scris e-n șale, scris în poale
De-amandoua părțile scris câmpul cu florile
Iar prejurul poalelor scrisă-i marea tulbure
Pe-ai săi umerei scriși sunt doi luceferi
Pe umărul de-a dreapta scrise-s Soarele și Luna
Pe umărul de-a stanga închipuită-i lumea."

Costumul tradițional este un adevărat templu la purtător, o imago mundi care conţine o sumă de simboluri, hierofanii, revelări ale sacrului care îi dau o poveste şi ne dau în acelaşi timp nouă o identitate culturală unică, inimitabilă".

(Ioan Sorin Apan)





joi, 30 noiembrie 2017


miercuri, 29 noiembrie 2017

„noaptea lupilor”


"Pălărierul cel Nebun: Există un loc ce nu se aseamănă cu niciun alt loc de pe Pământ. Este un ţinut plin de minuni, mister şi pericol! Unii spun că pentru a putea supravieţui acolo, trebuie să fii la fel de nebun ca un pălărier. (Îşi scoate pălăria.) Iar eu, din fericire, sunt."


(după Lewis Carroll )





- Sound of silence (sunetul tacerii)





"Buna ziua intuneric, vechiul meu prieten
Am venit sa vorbesc cu tine din nou,
Pentru ca o viziune incetisor
Si-a lasat '' semintele '' in timp ce dormeam
Si viziunea ce a fost plantata in creierul meu
Totusi, ramane
In sunetul tacerii
In vise agitate singur merg
Pe strazi pavate, inguste
Sub o aura de lumina
Intorcandu-mi gulerul, rece si umed
Cand ochii mei au fost orbiti (injunghiati) de lumina
Asta separand noaptea
Si atingand sunetul tacerii
Si in lumina dezgolita, am vazut
10 mii de oameni, poate mai multi
Oameni vorbind fara cuvinte
Oameni auzind fara sa asculte
Omeni scriind melodii pe care vocea nu le va imparti niciodata
Si nimeni nu a indraznit
Sa perturbe tacerea sunetului
''Nebunilor (prostilor) '', am spus eu, Voi nu stiti
Tacerea ca un cancer creste
Ascultati-mi cuvintele cu care s-ar putea sa va invat
Luati-ma de brate si s-ar putea sa ajung la voi
Dar cuvintele mele curg silentios, precum picaturile de ploaie
Si ca un ecou
In fantana tacerii
Si oameni s-au aplecat si s-au rugat
La Zeul creat de lumina neonului
Si ca un semn de avertizare a strafulgerarii sale
Din cuvintele ce l-au format
Si semnele au spus, Cuvintele profetilor
Sunt scrise pe peretii de la metrou
Si holuri de locuinte
Si soptindu-ne in suntetul tacerii"



„O pasăre” de Nina Cassian



"O pasăre foarte-apropiată mie
– un fel de rudă –
mi-a indicat un izvor ascuns în pădure,
de nimenea știut până atunci.


Am gustat din el
și m-am umplut de frunze.
Doua veverițe mi-au sărit pe umăr,
iar izvorul însuși
mi-a încolăcit picioarele
ca o buruiană limpede.

Am stat așa până seara.
Apoi pasărea mi-a anunțat
sfârșitul tinereții."



marți, 28 noiembrie 2017

luni, 27 noiembrie 2017

- pink mondays

initiativa: cybershamans.blogspot.ro

(Art doll by Alexandra Khudyakova)





duminică, 26 noiembrie 2017

joi, 23 noiembrie 2017

Rainer Maria Rilke - Cartea pelerinajului



"Stinge-mi lumina ochilor tăi: te pot vedea,
acoperă-mi urechile: te-aud usor,
fără picioare către tine pot umbla,
si fără gură pot să te implor.
Frînge-mi în două bratele, la fel
te va cuprinde inima-mi, în loc;
opreste-mi inima si creierul va bate,
iar de-mi vei azvîrli în creier foc,
pe sînge te voi duce mai departe."



luni, 20 noiembrie 2017

- pink mondays

initiativa: cybershamans.blogspot.ro