.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 17 octombrie 2017

Orhideea



"Cele mai frumoase , mai grotesti si mai ciudate flori din lume , orhideele fac parte din cea cea mai mare familie de plante din lume (peste 25.000 de specii), si pot varia in marime de la dimensiunile unui degetar la cele ale unei plante cataratoare de cateva zeci de metri.
Orhideea poate avea o singura floare sau sute de influorescente adunate pe o singura ramura .
Orhideele isi pot deschide floarea pentru o singura zi sau pentru o perioada de peste sase luni.
Unele sunt vestite pentru frunzele a caror frumusete o depaseste pe cea a florilor, altele nu au decat o singura frunza sau prezinta doar o tulpina golasa.
Orhideele pot fi intalnite in muntii cei mai inalti, dar si la ses, la nivelul marii, cateva din ele crescand sub pamant, fara a vedea vreodata lumina zilei.

Asocierea orhideei cu placerea senzuala dateaza inca din perioada antichitatii.Filozoful grec Theophrastus denumea planta “orchis” folosind cuvantul grecesc “testis”, ca o referinta la tuberculii de forma testiculelor, crescuti in perechi.

Se credea ca atunci cand sunt mancati pisati, ei ar impulsiona pasiunea sexuala si ar favoriza nasterea copiilor de sex masculin.

Potrivit unei legende din Grecia antica, Orchis era un tanar pasional, fiu al unei nimfe, de la care mostenise frumusetea, si al unui satir, care ii transmisese un puternic impuls sexual.
In timpul unei sarbatori dedicate lui Bacchus, Orchis a comis sacrilegiul de a incerca sa violeze o preoteasa.
Drept pedeapsa, zeii l-au condamnat sa fie sfasiat de animalele salbatice, iar trupul sau a fost transformat intr-o planta micuta si gingasa, orhideea.
Se spune ca, prin acest act de justitie divina, testiculele tanarului s-au metamorfozat in radacinile plantei, in tuberculii ei, avand o forma asemanatoare cu organele respective.
In acest fel, numele nefericitului tanar a devenit asociat pentru greci nu numai cu floarea in care a fost transformat, ci si cu respectivele organe sexuale masculine.

Credinta in potentialul afrodisiac al orhideelor a reprezentat o superstitie transmisa din generatie in generatie, fiind asociata adesea cu vrajitoarele care foloseau tuberculii proaspeti pentru crearea unor potiuni de dragoste, iar pe cei uscati pentru indepartarea unor pasiuni nepotrivite.
Astrologul Nicholas Culpeper a perpetuat acesta idee, declarand ca radacinile orhideelor trebuiesc folosite cu atentie, intrucat “ele devin fierbinti si umede sub influenta lui Venus, determinand o dorinta sexuala excesiva, stare extrema ce poate fi inlaturata prin folosirea radacinilor in stare uscata.”

In Japonia, orhideea este mentionata pentru intaia oara intr-o straveche poveste despre sotia unui imparat, care si-a invins infertilitatea si a dat nastere la 13 copii prin inhalarea repetata a parfumului acestei flori.

Floarea de orhidee, adesea asociata cu pasiunea si si senzualitatea, a reprezentat si un insemn al furtului sau inselaciunii.
Cateva legende crestine timpurii relatau despre hotii unor obiecte sacre care, in urma faptei lor, au disparut cu desavarsire de pe fata pamantului, lasand in urma doar mainile cu care savarsisera faptele abominabile, transformate in tuberculii orhideelor, ingropati adanc in pamant pentru a se ascunde de povara vinovatiei.

Intr-una din povestirile crestinismului timpuriu, se relateaza cum un calugar a furat mana unei statui reprezentandu-l pe copilul Isus.
In timp ce se ascundea in munti, el a ratacit drumul si, inainte de a muri de epuizare si foame, si-a ingropat in pamant comoara furata.
In urmatorul an, din locul unde fusese ascuns pretiosul obiect, a rasarit o orhidee, o floare ale carei radacini reproduceau intocmai forma unei maini de copil.

In Sri Lanka, fostul Ceylon, o straveche legenda povesteste despre un print care se indragostise nebuneste si fara a fi iubit la randu-i, de sora sa vitrega.
In ciuda patimii lui, el a s-a conformat refuzului fetei si nu a insistat in a-si materializa iubirea.
Intr-o zi, printul a gustat din tuberculul Ipsea Speciosa, un tip de orhidee terestra cu flori galbene-aurii, foarte raspandita pe insula.
Din acel moment, printul nu a mai avut o nici clipa de liniste, si, in cele din urma, cuprins de o criza de nebunie si pasiune, si-a ucis sora vitrega.
Desi folosite uneori ca afrodisiac, orhideele Ipsea Specioasa sunt inca privite cu suspiciune de catre locuitorii din Sri Lanka.

In Noua Zeelanda, un mit al maurilor istoriseste despre originea nepamanteana a orhideelor, ele considerandu-se a fi o creatie directa a demiurgilor.
Potrivit mitului, la inceputurile timpului, singurele parti vizibile ale pamantului erau piscurile acoperite cu zapada ale muntilor inalti.
Din cand in cand, soarele topea o parte din neaua de pe piscuri, dand nastere unor vaste cascade, din care s-au format raurile si fluviile ce isi croiau drum prin vai si campii catre marea din care vaporii de apa se adunau in cer, formand norii.
Aceasta perdea de nori impiedica vederea soarelui catre pamant, asa ca, intr-o zi, soarele a gasit un mijloc de a o strapunge prin creearea curcubeului.
Atunci cand curcubeul si-a facut aparitia, culorile lui stralucitoare au atras spiritele nemuritoare, care s-au adunat din toate colturile cerului pentru a admira minunata priveliste de deasupra pamantului.
Cantecele fermecatoare ale spiritelor extaziate de frumusetea curcubeului au atras multe alte fiinte divine, care s-au asezat pe curbura multicolora.
Datorita greutatii lor, curcubeul s-a sfaramat, risipindu-se intr-o miriada de fragmente stralucitoare.
Incantate, spiritele au privit cum ploaia de diamante acoperea lumea care fusese colorata pana atunci numai in maroniu (pamantul), verde (vegetatia lipsita de flori) si albastru (marea).
Fiecare zona a lumii a primit cate o parte din magicul curcubeu, fragmentele lui stralucitoare transformandu-se in florile de orhidee.

O legenda dintr-o zona tropicala povesteste ca atunci cand pamantul era abia creat, vegetatia agresiva a junglei s-a lansat in cucerirea de noi teritorii, amenintand existenta plantelor mai mici sau mai firave.
Unele din acestea si-au aparat cu inversunare zonele, altele, precum orhideele, au fost din ce in ce mai sufocate de invazia celor puternici si au devenit mereu mai micute si mai fragile, iar semnitele lor s-au micsorat in continuu, ajungand sa se asemene firelor de praf.
Zeii vantului s-au hotarat sa ajute orhideele, asa ca le-au ridicat semintele in ceruri si le-au imprastiat pe cuprinsul intregii jungle.
La randul lor, inaltii copaci au oferit protectie gratioaselor flori, gazduindu-le la poala trunchiurilor lor si asigurandu-le, in acest fel, aerul, lumina si spatiul necesare supravietuirii.
Intrucat erau inca inspaimantate de calatoria lor prin vazduhuri, noi-nascutele plante si-au agatat radacinile subtiri de cele viguroase ale uriasilor copaci.
In acest fel, intreaga jungla a fost infrumutesata de mirificele flori ale orhideelor.

O legenda a indienilor Tonoacas, care au trait in Mexic, in regiunea Veracruz de astazi, povesteste ca la originea orhideei de vanilie a fost o frumoasa fata care isi dedicase viata zeitei granelor, Tonoacayohua.
Tanara femeie, pe nume Tzacopontziza, isi petrecea toate zilele aducand zeitei ofrande de flori si hrana .
Un tanar print, Zkatan-Oxga, a surprins-o pe fata in timp ce se ducea catre templu si s-a indragostit de ea la prima vedere.
Intr-o zi, el si-a facut aparitia in fata lui Tzacopontziza, i-a marturisit iubirea si i-a propus sa fuga cu el in lume.
Preotii zeitei Tonoacayohua i-au capturat pe cei doi, le-au taiat capetele si le-au smuls inimile din trupuri.
Pe locul in care au fost ucisi indragostitii au rasarit pentru intaia oara florile de orhidee de vanilie.
Orhideele de vanilie si boabele de vanilie au devenit, apoi, darurile favorite aduse ca jertfa zeitei.
Aztecii au cucerit pamanturile poporului Tonoacas in anul 1427, si au cerut vanilia drept tribut.
Ei au folosit-o ca ingredient al bauturii de ciocolata, cacahuatl, un aliment care furniza putere si forta.


Un alt mit din America de Sud, din Costa Rica, nareaza despre un tanar pe nume Jose, care isi petrecea cea mai mare parte a timpului in mica gradina din preajma unei capele care gazduia o minunata cruce de aur.
Auzind de extraordinarul crucifix, conchistadorii au sosit prin preajma locului si i-au cerut lui Jose sa le aduca crucea de aur.
Acesta a refuzat, a a luat crucifixul din capela si a fugit printr-o mica fereastra.
Dupa un timp de alergatura continua, zgariat de pietre si maracinisuri, Jose si-a domolit pasul, convins ca a scapat de urmaritori. Picaturile de sange izvorate din ranile sale lasasera insa o dara vizibila, usor de urmat de catre conchistadori.
Cerurile vegheau, totusi, asupra inimosului tanar.
Insasi Flora a aruncat o vraja asupra picaturilor de sange, transformandu-le intr-un covor de orhidee rosii, raspandite in toate directiile, astfel incat urmaritorii sa piarda urma lui Jose.
Cu toate acestea, intrucat nu stia ca era pe cale sa fie salvat, tanarul i-a zarit in departare pe conchistadori si a murit, cuprins de panica.
In momentul despartirii lui de lumea aceasta, fiecare dintre rosiile orhidee s-a transformat intr-o mica cruce, comemorand sacrificiul curajosului Jose.

Datorita simetriei florilor si frunzelor fata de tulpina, orhideea este un simbol al perfectiu1nii sau al frumusetii perfecte.

In teologia crestina, petele de culoare de pe petalele orhideelor sunt asociate cu sangele lui Isus .

In epoca victoriana, orhideele erau un simbol al elegantei si luxului, intrucat erau vazute ca intruchipari ale orientului exotic si erau greu de gasit, necesitand, totodata, o ingrijire speciala in sere incalzite.

Orhideea este o floare de o frumusete magnifica, care poate transmite un mesaj de universal de dragoste, intelepciune si credinta.

In China, ea semnifica atat rafinamentul, cat si inocenta copiilor.

Orhideea este floarea reprezentativa pentru cea de-a douazecisiopta aniversare a casatoriei.

Orhideea este floarea caracteristica Zodiei Varsatorului.


Visul florii de orhidee poate marturisi despre dragoste, frumusete si senzualitate sau despre o realizare sau o implinire de exceptie.

Atunci cand primesti o orhidee in vis , inseamna ca cineva te va lauda sau ca va trebui sa acorzi o mai mare atentie unei situatii din viata reala."





sursa: in blogul Dianei

luni, 16 octombrie 2017

- pink mondays



ceramica

initiativa: cybershamans.blogspot.ro


duminică, 15 octombrie 2017

Avva Maleahi Eacob-Yacov Nathanael

"În Evhologhion, atât în tradiţia greacă, cât şi în tradiţia slavă sau românească, există mărturii despre vămile văzduhului în Canonul Sf. Andrei al Ierusalimului din Slujba la ieşirea grea a sufletului, în Cântarea a 7-a: "Miluiţi-mă pe mine, îngeri preasfinţi ai lui Dumnezeu atotţiitorul, şi mă izbăviţi din toate vămile celor vicleni, căci n am fapte bune să îndreptez cumpăna faptelor celor rele."

Dacă o persoană are păcate nemărturisite şi nu a făcut destule fapte bune sau dacă nu sunt sprijiniţi de rugăciunile celor rămaşi în viaţă pentru a putea „plăti” vămile, demonii vămii respective prind sufletul şi îl duc în iad, până la Judecata universală. În viziunea aceasta, vămile sunt enumerate în următoarea ordine:

La prima vamă sufletul este întrebat despre păcatele limbii: cuvinte deşarte, cuvinte deocheate, batjocuri, insulte, cântarea de cântece lumeşti, râs prea tare sau peste măsură şi altele asemenea.

A doua vamă este cea a minciunilor, unde se cercetează nu doar minciunile propriu-zise, ci şi călcarea jurămintelor, a făgăduinţelor faţă de Dumnezeu, luarea numelui lui Dumnezeu în deşert, ascunderea de păcate la spovedanie şi lucruri asemănătoare.

La vama a treia se cercetează osândirea, clevetirea şi judecarea aproapelui, batjocura şi râsul de păcatele altora şi altele asemenea.

Vama a patra este cea a lăcomiei, unde se cercetează prea multa mâncare, mâncarea fără foame sau căutarea mâncărilor alese, beţia, mâncarea fără rugăciune, neţinerea posturilor şi celelalte asemenea.

Vama a cincea este cea a leneviei în toate formele sale: sufletul trebuie să răspundă pentru toate zilele şi orele pierdute în trândăvie, neîngrijirea de rugăciune şi de Dumnezeu, lipsa de la slujbele Bisericii, neîngrijirea de muncă pe măsura plăţii şi alte păcate asemănătoare.

A şasea vamă este cea a furtului, unde sunt cercetate hoţia şi înşelătoria sub toate formele lor, de la cele mai neînsemnate la cele mai mari, pe faţă sau în ascuns, cu sau fără violenţă fizică.

Vama a şaptea este a iubirii de arginţi, unde se judecă avariţia, zgârcenia, dorinţa de a acumula bunuri şi bani, nemilostenia şi alte lucruri asemănătoare.

A opta vamă este cea a cametei, unde se cercetează cămătăria, cererea de preţuri prea mari şi celelalte asemenea.

Vama a noua este cea a nedreptăţii, unde se cercetează orice fel de nedreptate, mai ales judecăţile nedrepte, mita, schimburile necinstite şi practicile necinstite în afaceri, folosirea de greutăţi false, şi alte feluri de nedreptăţi strigătoare la cer precum asuprirea săracilor, văduvelor şi orfanilor, oprirea plăţii lucrătorilor (angajaţilor) sau defăimarea părinţilor sufleteşti şi trupeşti.

Vama a zecea este cea a zavistiei, unde se cercetează orice fel de invidie, duşmănie sau răutate faţă de aproapele, vrăjmăşiile, neiubirea de fraţi şi de aproapele şi celelalte.

A unsprezecea vamă este a mândriei, unde se cercetează vanitatea, iubirea şi lauda de sine, făţărnicia, nesupunerea faţă de autorităţi şi nerespectarea părinţilor, neascultarea şi toate păcatele născute din mândrie şi din obişnuinţa păcatului.

A douăsprezecea vamă este cea a mâniei şi iuţimii (irascibilităţii) şi a tuturor păcatelor care se nasc din acestea.

Vama a treisprezecea este cea a pomenirii răului, unde se cercetează ţinerea de minte a răului, resentimentele, răzbunarea şi toate păcatele ce se nasc din acestea.

A paisprezecea vamă este cea a uciderii, unde se cercetează nu doar uciderea propriu-zisă, cu voie sau fără voie, ci şi rănirea, bătăile, pruncuciderea (inclusiv avortul), sinuciderea, precum şi împingerea la ucidere sau sinucidere, nu doar trupească, ci şi sufletească.

Vama a cincisprezecea este cea a vrăjitoriei, unde se descoperă toate formele de magie, vrăjitorie, ghicirea, chemarea demonilor, facerea de otrăvuri, superstiţiile şi toate cele legate de ele.

Vama a şaisprezecea este cea a curviei, unde se cercetează toate formele de desfrânare trupească, dar şi gândurile necurate, privirile şi atingerile pătimaşe şi celelalte.

Vama a şaptesprezecea este cea a preacurviei, unde se cercetează diferite forme de preadesfrânare precum violul, adulterul şi căderea în păcatul trupesc a celor care şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu.

Vama a optsprezecea este cea a păcatelor împotriva firii: a homosexualităţii, incestului, masturbării şi a celorlalte perversiuni.

Vama a nouăsprezecea este cea a ereziei, unde se cercetează îndoirea în credinţă, respingerea credinţei ortodoxe în parte sau integral, interpretarea ei greşită, blasfemia, apostazia şi celelalte păcate asemănătoare.

Vama a douăzecea este cea a nemilostivirii, unde se cercetează zgârcenia, cruzimea şi împietrirea inimii şi orice formă de nemilostivire.

În unele ediţii româneşti, între care cea a pr. Nicodim Măndiţă, mai apar pe lângă acestea încă patru vămi, probabil o adăugire modernă în textul vechi, după cum urmează:


Vama a douăzeci şi una: cea a idolatriei şi a credinţelor demonice, băbeşti sau superstiţioase, unde se cercetează orice formă de slujire a idolilor.

A douăzeci şi doua vamă: cea a sulemenirii sau împodobirii, unde se cercetează cei şi cele care se machiază, parfumează, împodobesc pentru a-i atrage pe alţii spre curvie.

A douăzeci şi treia vamă: a fumatului.

A douăzeci şi patra vamă: a simoniei sau cumpărării/vinderii harului preoţesc pe bani sau diferite cadouri."




vineri, 13 octombrie 2017

joi, 12 octombrie 2017

Don Miguel Ruiz


"Chiar dacă v-ar iubi întreaga lume, iubirea altora nu vă va face niciodată fericit. 
Singurul lucru care vă poate face fericit este iubirea dinlăuntrul dumneavoastră. 
Aceasta este singura modalitate de iubire care contează, nu cea care vine din afara fiinţei dumneavoastră. 
Iubirea dumneavoastră pentru ceilalţi este jumătatea care vă aparține; cealaltă jumătate poate fi un copac, un câine sau un nor. 
Dumneavoastră sunteţi o jumătate; cealaltă jumătate este ceea ce percepeți. Visătorul este o jumătate, visul este cealaltă jumătate."

(- sursa: astrocafe.ro)

miercuri, 11 octombrie 2017

marți, 10 octombrie 2017

luni, 9 octombrie 2017

- pink mondays



initiativa: cybershamans.blogspot.ro


duminică, 8 octombrie 2017

sâmbătă, 7 octombrie 2017

"Anunacu" lui Dan Ioanitescu


Dan Ioanitescu
  
...."haisictirzzzguramatiideidiot!"  pana-n final am confundat bascalia cu informatia corecta.
Si-am avut si putine momente cand imi parea ca ma lasa ratiunea.
E un pericol..."fara intentie"




vineri, 6 octombrie 2017

- reflexii in oglinda


"TIMPUL ofera legimitate existentei.
Timpul este singura masura adevarata de masura.
E dovada pentru existenta materiei.
Fara timp, nu existam.”

                                                             (- initiativa : Sorin)

joi, 5 octombrie 2017

marți, 3 octombrie 2017

așa începe



A FOST ODATĂ (ca și acum), 
când, la coada ochiului, 
mi s-a deschis un drum.
Am zis că plec, și am plecat.
Mintea a tras toate simțurile dupa ea, 

și a luând-o pe drumul ce se-nfigea 
dincolo de umărul meu drept.
Era numai toamnă (ca și acum)...


luni, 2 octombrie 2017

câteodată

Câteodată....mă trezesc că toate simțurile-mi se contopesc, de știu că minotaurul zace pe undeva în urmă.
Nu-mi mai e de folos firul Ariadnei, așa ca pot să mă-ntorc în lume, să-mi desenez labirintul.


Până începe  să vuiască iar zvonul că minotaurul nu e mort.



- foto: Emma Wyatt


duminică, 1 octombrie 2017

sâmbătă, 30 septembrie 2017

Borges – "După un anumit timp"



"După un anumit timp, omul învață să perceapă diferența subtilă între a susține o mână și a înlănțui un suflet, și învață că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva și a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranță, și așa, omul începe să învețe…

Că săruturile nu sunt contracte și cadourile nu sunt promisiuni, și așa omul începe să-și accepte căderile cu capul sus și ochii larg deschiși, și învață să-și construiască toate drumurile bazate în astăzi și acum, pentru că terenul lui “mâine” este prea nesigur pentru a face planuri … și viitorul are mai mereu o mulțime de variante care se opresc însă la jumătate drumului.

Și după un timp, omul învață că, dacă e prea multă, până și căldura cea dătătoare de viață a soarelui arde și calcinează. Așa că începe să-și planteze propria gradină și-și împodobește propriul suflet, în loc să mai aștepte ca altcineva să-i aducă flori, și învață că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forță, că într-adevăr e valoros, și omul învață și învață… și cu fiece zi învață.

Cu timpul înveți că a sta alături de cineva pentru că îți oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.

Cu timpul înțelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești. Îți dai seama cu timpul că, dacă ești alături de această persoană doar pentru a-ți întovărăși singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărații prieteni sunt numărați și că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu, se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua tot restul vieții să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveți că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari pot.

Cu timpul înțelegi că, dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia să nu mai fie la aceeași intensitate.

Cu timpul îți dai seama că, deși poți fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul îți dai seama că fiecare experiență trăită alături de fiecare ființă nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îți dai seama că cel care umilește sau disprețuiește o ființă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleași umilințe și dispreț, dar multiplicate, ridicate la pătrat.

Cu timpul înveți că grăbind sau forțând lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final ele să nu mai fie așa cum sperai.

Cu timpul îți dai seama că, în realitate, cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea că, deși te simți fericit cu cei care-ți sunt împrejur, îți vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine și acum s-au dus și nu mai sunt…

Cu timpul vei învăța că încercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui că ți-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.

Dar, din păcate, toate acestea se învață doar cu timpul…"

(- art: Pam Hawkes)

vineri, 29 septembrie 2017

Cele OPT simptome ale unei boli periculoase – Atotcunoasterea



"De ce ne nastem? 
Unde mergem cand murim? 
Ne alegem aceasta viata pe pamant? 
Cine am fost intr-o viata anterioara? 
Cum pot sa-mi cunosc adevaratul scop pe lumea aceasta? 
Cum pot sa am incredere in mine?

Poate ca in interiorul tau exista o sete foarte mare de a cunoaste. Poate iti adresezi, de asemenea, intrebari profunde despre viata si foarte rar este multumit de raspusurile pe care le primesti. 
In acest caz, pot empatiza profund cu aceasta situatie, deoarece si eu sunt un cautator avid de cunoastere, care, de cele mai multe ori, devine atat de pierdut in labirinturile propriei sale minti incat, uneori, realitatea pare a fi undeva departe.

In cazul in care te identifici ca fiind un iubitor de adevar, un strangator de cunostinte, un cautator spiritual, un ganditor sau un filosof, tot ceea ce trebuie sa faci este sa citesti in continuare.

Ce este boala atotcunoasterii?

Pentru inceput, vreau doar sa spun un singur lucru: nu este nimic in neregula cu incercarea de a gasi raspunsuri in viata. 
De fapt, fara sa cautam, cum ne-am putea astepta sa le gasim? Fara a pune intrebari, cum ne putem dezvolta inteligenta si rezervoarele de intelepciune interioara? 
Fara incercarea de a intelege, cum putem iesi din ciclurile de ignoranta care duc la suferinta?
Dorinta de a cunoaste este vitala pentru evolutia noastra spirituala si fizica ca fiinte umane. 
Dorinta de a cunoaste contribuie nu numai la supravietuirea noastra fizica, ci contribuie si la bunastarea noastra emotionala si la procesul de trezire in fata adevarului.
De aceea, acest articol se refera in special la cei care simt ca s-au trezit din punct de vedere spiritual si la cei care simt ca au progresat destul de departe pe caile lor. 
Cu toate acestea, in cazul in care simti ca esti nou fata de toate acestea, atunci acest articol nu ti-ar aduce foarte mari beneficii si ar putea fi chiar in detrimentul dezvoltarii tale.
Atunci cand auzim cuvantul “atotcunoscator”, probabil iti imaginezi un arhetip, cum ar fi Dumnezeu. 
De asemenea, probabil, in mintea ta exista o legatura intre acest cuvant si alte cuvinte asemanatoare, cum ar fi “omniscient”, “omniprezent” sau “atotstiutor”. 
In esenta, catre asta ne indeamna sa privim aceasta boala: vrem sa urmarim o imagine nerealista a propriei persoane si ne dorim sa cunoastem toate raspunsurile tot timpul.
Am pierdut numarul milioanelor de cazuri in care am incercat sa-mi folosesc mintea pentru a-mi rezolva problemele, pentru a-mi aduce un gram de confort si pentru a crea impresia unui sentiment de control. 
Si oriunde ma uit, vad oameni care fac acelasi lucru: folosesc mintea pentru a incerca sa rezolve probleme create de minte. Dupa cum va puteti imagina, este un adevarat spectacol de circ!
“Dar nu vreau sa fiu atotstiutor; vreau doar sa gasesc anumite raspunsuri, asta e tot.”, ai putea spune, desi nu realizezi ca intreaga ta viata a fost dedicata intelegerii, iar aceasta cautare este o forma de dependenta. 
De ce? 
Pentru ca rezolvarea puzzle-urilor si completarea golurilor ne ofera un puternic dar fals sentiment de siguranta, de reasigurare si de control. 
Avem tendinta sa credem in adancul sufletelor noastre ca “daca as putea sa gasesc raspunsul la aceasta intrebare, m-ar face fericit si complet.” 
Si astfel ne aflam in cautarea urmatorului fragment de adevar care sa ne poata raspunda vechilor intrebari nerezolvate.
Cei mai multi dintre noi suferim de boala atotcunoasterii. 
De multe ori obsesia noastra de a cauta raspunsuri mentale la probleme psihice vine ca urmare a lipsei de constiinta de sine. Atunci cand ii oferim egoului nostru pozitia de putere in viata noastra de zi cu zi, suntem condusi de frica si de dorinta de a cunoaste. 
Aceasta abordare se afla la capatul opus al spectrului unei vieti traite in spirit: experimentarea adevarului in sine, in toata puritatea si libertatea sa, fara nevoia de a teoretiza despre acesta.
Asa cum am mentionat si mai sus, nevoia de a cunoaste nu este un lucru rau, ci este, de fapt, foarte util. 
Cu toate acestea, vine un moment in drumul nostru spiritual cand vedem prin eroarea de a cauta Paradisul oriunde in alta parte, dar nu aici in acest moment. 
Miracolul miracolelor este ca Paradisul este chiar aici in acest moment, nu intr-un gand sau intr-un raspuns.

Acestea sunt cele OPT simptome ale bolii atotcunoasterii:

Dorinta de a fi atotstiutori este o boala, pentru ca produce in vietile noastre foarte multa suferinta si nefericire. 
Imagineaza-ti un caine care isi urmareste propria coada: asa este si aceasta boala. 
Urmarim in mod constant o stare de a fi, orice alta stare cu exceptia starii in care ne aflam in acest moment.

1. Exista o obsesie interioara de a “sti”. 
Cu alte cuvinte, viata se opreste pana in momentul in care exista o intelegere semnificativa a …., sau pana in momentul in care reusesti sa colectezi suficiente informatii cu privire la un anumit subiect.

2. Iti adresezi intrebari profunde despre viata, dar intrebarile raman fara raspuns. 
Ca rezultat, incerci in mod constant sa umpli golul cu anumite convingeri, dogme, filosofii sau teorii.

3. Ai reactii emotionale puternice fata de gandurile, ideile, credintele si dogmele altora, mai ales daca ii consideri a fi “false”, “inselatoare” sau “dubioase”. 
S-ar putea sa incerci sa-i arati persoanei respective cat de mult greseste, cata dreptate ai tu si te implici in argumente destul de usor.

4. Ti se pare destul de greu sa recunosti ca te inseli cu privire la un anumit subiect, chiar daca exista aceasta posibilitate.

5. Dupa ce ai gasit raspunsul la intrebarea ta, vei umple destul de rapid gaura din viata ta cu o alta intrebare si apoi cu alta si tot asa. 
Ciclul “intrebare-raspuns” se repeta de zeci de mii de ori pe parcursul vietii tale.

6. Crezi ca ai o anumita putere care nu este disponibila sau accesibila altor persoane, care iti ofera o perspectiva superioara fata de a lor, ceea ce te face sa fii mai special decat ceilalti.

7. Exista o retinere a capacitatii de a te bucura de momentul prezent si de a experimenta bucuria si fericirea crezand ca acestea le vei gasi in viitor, atunci cand vei avea toate raspunsurile cu adevarat.

8. Iti este destul de dificil sa ai incredere in intelepciunea vietii si sa mergi cu fluxul natural al lucrurilor.

Acum cateva luni am citit despre viata profesorului spiritual Gangaji. 
 Si ea se afla intr-o continua cautare, pana intr-o zi cand s-a intalnit cu profesorul ei spiritual iluminat Papaji, atunci cand acesta i-a spus imediat “STOP!”. 
Acel simplu cuvant i-a schimbat intreaga viata si i-a incheiat suferinta. 
De ce? 
Pentru ca ea a inteles ca tot ceea ce avea nevoie era deja acolo si ca urmarea in mod constant o imagine a perfectiunii ce nu putea sa fie atinsa – ca un caine care isi urmarea propria coada.

Tu esti dispus sa ai incredere in viata? Esti dispus sa te opresti si sa spui “STOP!”?"

(Emanoil Hociota  Sep 28, 2015)

sursa articolului: e-dimineata.ro



joi, 28 septembrie 2017

miercuri, 27 septembrie 2017

"Intalnire-n noaptea de primavara" - de Magda Isanos


"Prin vreme, dintr-o alta primavara,
se-ndreapta catre mine-agale-o fata
( ce cunoscuta mi-i si-ndepartata! )
ea-ntinde mana, parc-ar vrea sa-mi ceara
un zambet, dintr-acele fara rost,
si ma priveste-n fata, cu mirare,
si trista, fata asta despre care
fotografii si oameni spun c-am fost.
As vrea s-o iau de mana si sa plang,
dar nu stiu pentru ce nu pot s-o fac -
e-n jurul ei un frmec de copac
abia-nflorit - si-n scoica mea ma strang,
s-adorm, sa nu mai simt ca-i primavara,
intocmai ca si-atuncea cand o fata
( ce cunoscuta mi-i si-ndepartata )
se-ndragostise pentru-ntaia oara."


marți, 26 septembrie 2017

douăzecișișaseseptembrieomienouăsutecincizecișipatru

...și-ncă nu știu de ce lucirea verde din copaci topește zăpada,
cum de tot bate vântul la răspântii...
de ce nu mi-am dorit niciodată să zbor,
chiar dacă de acolo sus Pământul
pare domolit în calmul de vâltori albastre.
Nu stiu...
de ce-am rămas lipită de cărări
acoperite uneori de frunze,
alteori de strigăte înăbușite.
Și nu-mi explic de ce îmi pare-un privilegiu
că am ajuns aici/acum...
chiar dacă n-am aflat ce/cine sunt.




luni, 25 septembrie 2017

- pink mondays


-foto: Creations in Nature

initiativa: cybershamans.blogspot.ro





duminică, 24 septembrie 2017

Chris Rea - "The road to hell"




"Stăteam nemişcat pe autostradă,
Am văzut o femeie
Pe marginea drumului
Cu un chip pe care îl cunoşteam ca pe al meu
Reflectat în geam,
Ei bine, ea a mers până la geamul din faţă
Şi s-a aplecat foarte încet,
O tensiune teribilă m-a paralizat
În umbra mea

Ea a zis:"Fiule, ce cauţi aici?
Teama mea pentru tine m-a răsucit în mormânt",
Eu am zis: "Mama, am venit în valea celor bogaţi
Ca să mă vând pe mine însumi"
Ea a zis: "Fiule, acesta e drumul spre iad!"

În călătoria ta prin pustietate,
De la deşert până la fântână,
Te-ai abătut către autostrada spre iad.

Ei bine, mă aflu lângă un fluviu,
Dar apa nu curge,
Fierbe în ea cu toate otrăvurile la care te poţi gândi,
Iar eu sunt sub luminile stradale
Dar lumina bucuriei pe care o cunosc
E speriată în mod incredibil adânc în umbre,
Iar denaturata teamă de violenţă
Înneacă un zâmbet pe fiecare chip
Şi bunul simţ ne face să ne amintim
Că asta nu e o prăbuşire tehnologică,
O, nu, acesta e drumul spre iad.

Şi drumurile se blochează de datorii
Şi nu poţi face nimic,
Toate sunt doar bucăţele de hărtie
Zburând de la tine,
Fii atentă, lume! Uită-te bine
La ce urmează aici jos,
Trebuie să înveţi repede lecţia asta
Şi învaţ-o bine,
Asta nu e o autostradă care duce în sus,
O, nu, acesta e drumul,
Acesta e drumul spre Iad."

sâmbătă, 23 septembrie 2017


vineri, 22 septembrie 2017

ritmul interior



"Vechii invatati chinezi cunosteau orarul organelor. Organismul iti trimite intreaga energie catre anumite parti ale sale, la un moment dat. S-a demonstrat stiintific ca daca nu se respecta si se tulbura repetat ritmul interior, omul se îmbolnaveste mai des si mai repede, iar uneori de boli foarte grave, care nu mai pot fi vindecate, din cauza uzurii organelor.

ORA 6 

Este ora la care organismul se trezeste, chiar daca noi vrem sa mai lenevim.
Incepe productia de hormoni a corpului nostru. La aceasta ora aminoacizii, hormonii, zaharul din sange actioneaza la capacitate maxima. Ce trebuie evitat la acesta ora? In afara de lenevirea in pat, ALCOOL si TIGARI.

ORA 7 

Inima intra in viteza a cincea.
Incepe productia de hormoni sexuali. Cine prefera sportul facut dimineata face o greseala, pentru ca inima este suprasolicitata, iar rezultatul este acelasi. La aceasta ora trebuie servit micul dejun, dar inainte este indicat sa bea si un pahar cu apa, pentru a ajuta digestia. (Un pahar de apa baut imediat dupa trezire face sa scapi de constipatie)

ORA 8 

Organismul tanjeste dupa combustibil.
Din nefericire este si ora la care au loc cele mai multe infarcturi si accidente vasculare cerebrale. Este ora ideala, daca vreti sa va faceti o analiza a sangelui. Daca o amanati pentru alta ora, compozitia sangelui va fi schimbata din cauza stresului.

ORA 9 

Organismul receptioneaza cel mai slab senzatiade durere, este imun fata de frica.
Chimioterapia si injectiile trebuie facute acum, caci nu vor fi complicatii, iar datorita tolerantei sporite a organismului, sansele de vindecare cresc.

ORA 10 

Este ora invatatului, creierul este cel mai receptiv.
Capacitatea de a lua decizii si de a rezolva probleme este maxima. Temperatura corpului atinge punctul superior.
Acum este momentul ideal, pentru a pleca la drum cu masina, atentia si reflexele sunt mult sporite.

ORA 11 

Organismul isi arde grasimile.
Gurmanzii pot consuma orice (totusi, mai cu mila, va rog) dupa pofta inimii. Cu putin inaintea prînzului, inima si circulatia sanguina se afla în momentul lor de varf. Evitati sa mergeti la un consult cardiologic, pentru ca se poate ca diagnosticul sa nu fie cel real.

ORA 12 

S-a dus deja jumatate din zi.
Organismul este ocupat cu producerea de acizi, iar creierul nu este deloc în forma. Din cauza lipsei de oxigen trebuie sa stati în fata unei ferestre deschise. Aerisiti foarte bine incaperile Rezultatul este benefic.Stomacul este singurul organ cu adevarat activ.
Se pregateste pentru a produce sucul gastric si a primi mancarea.

ORA 13 

Scade atentia, totul este programat pentru digestie.
Este ora mesei de pranz urmata de o mica relaxare.Dupa masa de pranz bila începe sa actioneze, digerand si absorbind lipidele din fluxul intestinal. Cine are probleme acum trebuie sa ia tratamentele specifice, pentru a o activa.Dar mai ales este bine ca pranzul sa fie consumat in liniste si fara alte preocupari decat a manca. Si FARA NERVI. Mancarea se serveste in liniste si armonie.

ORA 14 

Forta vitala este foarte scazuta. Organismul trebuie sa se odihneasca.

ORA 15 

Creierul se pune din nou in miscare.
Ne putem continua in forta activitatea. Atentia si puterea de concentrare sunt in forma maxima. Daca aveti de lucru pentru acasa acum este momentul.


ORA 16 

Trezirea creierului este urmata de revitalizarea corpului, dispus sa intre în functiune.
Este ora ideala pentru un program de exercitii fizice. Plamanii si caile respiratorii sunt larg deschise. Faceti o plimbare în aer liber. La aceasta ora actioneaza cel mai bine remediile pentru stomac.

ORA 17 

Mainile simt nevoia sa intre in functiune.
Oamenii de afaceri au o putere de convingere neobisnuita, pictorii fac minuni, scamatorii se simt în forma. Sportivii stiu deja, cine se antreneaza sau concureaza, obtine acum cele mai bune rezultate. La acesta ora se inregistreaza cele mai multe recorduri sportive.

ORA 18
 

Este ora activitatilor culturale.
Simturile sunt foarte ascutite in acest moment al zilei. Papilele gustative si simturile olfactive sunt la cote maxime. Este momentul de maxima activitate in ceea ce priveste cresterea unghiilor si a parului.
Corpul este insa putin obosit.Nervii reactioneaza la durere sau furie.

ORA 19 

Organismul este cel mai dispus sa accepte tratamente, iar pielea tanjeste dupa ingrijire, porii pielii se deschid si asimileaza produsele cosmetice. Dar atentie, scade tensiunea

Ora 20 

Cresc capacitatile vizuale.
Este momentul sa alegeti materialele si modelele vestimentare. Ultima masa a zilei nu trebuie luata mai târziu de ora 20, caci corpul reactioneaza deja într-un ritm redus. Ficatul
inregistreaza o activitate intensa, astfel bauturile alcoolice fiind mai bine tolerate la ora aceasta.

ORA 21 

Scade temperatura corpului si metabolismul.
Nu se mai asimileaza nici un aliment. Mincarea ramane nedigerata sau digerata pe jumatate. Doar stomacul si ficatul mai lucreaza.


ORA 22 

Ficatul nu mai lucreaza.
Stop fumatului,caci in pauza ce survine in functionarea ficatului, organismul absoarbe toata nicotina nefiltrata.

ORA 23 

Incepem sa visam cu ochii deschisi.
De la aceasta ora corpul se linisteste. Nervul parasimpatic, responsabil cu acest lucru, reduce schimbul de substante, tensiunea, temperatura, activitatea cardiaca la minim. Productia de cortizol, hormonul stresului, este oprita.Femeile dacă vor sa fie frumoase, trebuie sa se pună la somn, la aceasta ora, pentru ca acum incepe procesul de regenerare a celulelor pielii.

ORA 24 

Dupa perioada maxima din activitatea sa, organismul se autoregleaza la minim pe scala sa de functionare si se programeaza pentru maine. Este obligatoriu ca acesta ora sa ne gaseasca într-un somn profund. Noaptea, intre orele 2 si 4, toate simturile sunt in stare de inhibitie. ATENTIE, este perioada catastrofelor de tot felul, a accidentelor rutiere, a naufragiilor si a accidentelor de munca. Mai bine stati acasa si plecati la drum la o ora favorabila.

Intre ora 3 si 5 scade tensiunea arteriala. 

Dimineata retinem mai usor informatiile,dar pentru a le pastra in memorie pe termen lung trebuie repetate dupa-amiaza. Imi doresc sa tineti cont de aceste indicatii. Incercati si vedeti ca viata va va fi din ce in ce mai frumoasa si voi, mult mai sanatosi.


***

Mai jos aveti o schema cu RITMURILE CEASULUI BIOLOGIC

Ritmurile ceasului biologic:

ORELE 23-01 

Perioada de maxima activitate a vezicii biliare. Cei care au probleme cu acest organ, in aceasta perioada se trezesc din somn sau nu pot adormi.
Anunt

ORELE 01-03 

Se activeaza ficatul. In aceasta perioada oxigenarea creierului este minima. Cei care sufera de afecţiuni hepatice au un somn zbuciumat, sau chiar se trezesc in aceasta perioada. Ficatul şi vezica biliara fiind organe pereche, şi cei suferinzi de afecţiuni biliare prezinta aceleasi simptome. In aceasta perioada nu se recomanda fumatul, consumul de cafea, alimente grase si bauturi alcoolice.

ORELE 03-05
 

Se activeaza plamanii, deci in aceasta perioada fumatorii, bolnavii de astm, cei racitzi sau cu alte afeciuni ale aparatului respirator se trezesc din somn, sau au un somn zbuciumat, neodihnitor.
Acesti bolnavi sunt coplesiti de senzatia de teama si nesiguranta…

ORELE 05-07
 

Este perioada de activitate maxima a intestinului gros. Este perioada in care majoritatea oamenilor merg la toaleta. Se recomanda evitarea stresului si grabei in aceasta perioada. Cei bolnavi cu acest organ se simt de obicei mai rau decat in cursul zilei. Se recomanda consumul de ceaiuri din plante medicinale.

ORELE 07-09
 

Incepe activitatea maxima a stomacului. Se va evita expunerea corpului la frig sau dusuri reci, este mai indicat un mediu cald. Se recomanda administrarea de vitamine.

ORELE 09 -11 

Splina si Pancreasul sunt la activitate maxima. Este total contraindicat consumul de alcool.
Se recomanda consumul de fructe si miere de albine (singura perioada din zi, cand organismul poate digera fara efort dulciurile). Se va evita efortul fizic. Din contra, disponibilitatea la efort psihic si intelectual este la maxim. Asadar,treceti la invatat.

ORELE 11-13 

Perioada de activitate maxima a inimii. In aceasta perioada nu se recomanda consumul exagerat de alimente grele. Scade nivelul de oxigenare al creierului, din acest motiv, trebuie multa atentie, exista un risc marit pentru accidentare.

ORELE 13-15
 

In aceasta perioada intestinul subtire este foarte activ, scade sensibilitatea la durere a danturii,deci este perioada ideala pentru tratamentele stomatologice. Capabilitatea de a avea o activitate fizica este pe curba ascendenta.


ORELE 15-17
 

Perioada hiperactiva a vezicii urinare. In aceasta perioada se recomanda consum marit de lichide (apa, ceaiuri), şi activitate sportiva. Organismul este capabil sa digere mai usor si alimentele mai grele, creste in continuare predispozitia pentru activitatea fizica.

ORELE 17-19
 

Rinichii functioneaza la capacitate maxima, este indicat sa se evite actiunile factorilor care ii ingreunează activitatea (grasimi, zahar, sare, bauturi racoritoare, conservanţi alimentari,cafea, alcool, dar mai ales stresul si frigul).

ORELE 19-21 

Activitatea maxima a pericardului si sistemului circulator. Este perioada de maxima receptivitate a simturilor, optima pentru a viziona spectacole de teatru, filme sau muzica. In aceasta perioada toate tipurile de medicatie au eficienta maxima (atat cele administrate oral, cat şi cele aplicate extern).

ORELE 21-23 

Este perioada de activitate a meridianului Trei focare. Organismul se pregateste de odihna, deci nu se recomanda nici o activitate care l-ar putea reactiva (exercitii fizice, consum de alimente grele
sau cafea, fumat).

sursa: mai multe pe secretulcunoasterii.ro si sfatulbatranilor.ro 


(- art: Francis Kilian)


joi, 21 septembrie 2017




Snowdonia, Wales

photo via DEB



miercuri, 20 septembrie 2017

Bashar – "Nu ştiu ce se întâmplă, iar asta e ok."


“De câte ori aveţi îndoieli în legătură cu ceea ce trăiţi, luaţi acea pauză şi spuneţi: “Nu ştiu ce se întâmplă, iar asta e ok.” 
Iar în acel moment în care aţi admis de fapt că nu ştiţi ce se întâmplă, puteţi găsi echilibrul, liniştea, pacea, tăcerea care va începe să vă îngăduie să fiţi mai sensibili la calitatea vibraţiei pentru ceea ce se întâmplă şi vă va oferi o mai mare capacitate pentru introspecţie referitor la ce trăiţi şi referitor la lucrurile cu care aveţi de-a face privind mintea fizică sau mintea superioară.
Deci, asta e primul pas în formarea relaţiei, în reconectare, în a vă reaminti cine sunteţi ca şi persoană întreagă. 
Asta e primul pas. 
Necesită doar o clipă de tăcere, de pauză, un pas înapoi într-un spaţiu neutru şi să vi se pară normal să nu ştiţi care este răspunsul. 
Imediat ce vă îngăduiţi să fie totul ok în acel punct de echilibru, puteţi permite simţurilor naturale, cu care aţi fost creaţi, să înceapă să umple acea tăcere, să umple acel gol de tăcere. 
Şi veţi începe să le auziţi, dar la început trebuie să fiţi tăcuţi să le puteţi auzi deoarece au fost suprimate de atât de mult timp în societatea voastră, încât la început vor părea doar o şoaptă. 
Dar o veţi conştientiza. 
În tăcere, dacă lăsaţi cu-adevărat să se facă tăcere, nu va exista niciun alt sunet şi astfel veţi putea auzi şi recunoaşte calitatea acelor mici şoapte că ceea ce sunt.
Şi imediat ce începeţi să fiţi cu-adevărat atenţi la ce sunt, puteţi începe să vă ghidaţi cu ajutorul lor în direcţia preferinţei voastre. Şi făcând asta, încetul cu încetul – iar asta ar putea să necesite ceva practică, e ok – încetul cu încetul veţi câştiga o capacitate de-a discerne din ce în ce mai mare privind ce vibraţie e reprezentativă pentru ce. 
Şi veţi începe să liniştiţi ego-ul să înţeleagă că nu va muri, nu va fi anihilat, că de fapt asta e ceea ce-şi doreşte cu-adevărat deoarece a obosit să lucreze în asemenea condiţii stresante, că a obosit să tot care asemenea greutate şi că îi veţi ridica povară, iar el va merge cu voi; nu va pleca nicăieri, e prietenul vostru, îl iubiţi, vă serveşte, e proiectat cu scopul de a vă focaliza în experienţa realităţii fizice pe care aţi vrut s-o aveţi, în temă pe care aţi vrut s-o exploraţi. 
Şi-apoi, nu puteţi trăi fără el. 
La propriu! 
Nu puteţi trăi fără el!
Deci, în acest sens, în timp ce formaţi o relaţie mai iubitoare cu mintea voastră superioară, cheia pentru asta e să formaţi o relaţie mai iubitoare cu ego-ul vostru şi să nu-i mai permiteţi să se împovăreze peste putinţă când nu-i treaba lui să facă aşa ceva, fiindcă nu a fost proiectat niciodată să facă faţa acelui tip de greutate, acelui tip de stress.
Deci, totul se reduce la a vă iubi toate aspectele sinelui îndeajuns încât să aveţi încredere să le lăsaţi să alunece înapoi la locurile lor potrivite, într-o relaţie, să îşi facă fiecare treabă pentru care a fost proiectat s-o facă. 
Şi să vă îngăduiţi vouă înşivă să vă iubiţi îndeajuns încât să puteţi citi beneficiile acelei relaţii echilibrate între mintea fizca şi cea superioară şi să puteţi funcţiona ca o persoană întreagă.”

marți, 19 septembrie 2017

Cinghiz Aitmatov - "Stigmatul Casandrei"




"Neamul nostru omenesc beneficiază de atâtea daruri câte responsabilităţi are. 

Şi înainte de toate răspundem pentru armonia vieţii şi pentru desăvârşirea ei, şi aici intră tot ce vine de la noi - de la gânduri la fapte. 
Armonia existenţei! 
Şi totuşi, câte gânduri înălţătoare sau meschine se nasc în legătură cu asta, câtă răutate şi câtă trivialitate ies din noi aproape la fiecare pas, dar, în acelaşi timp, armonie mai înseamnă să-ţi înfrângi spiritul desfrânat şi să te lupţi cu el. 
Şi acum vine întrebarea firească: ce este conştiinţa, despre care fiecare vorbeşte oricând cu perfidie în felul lui, când si cum îi convine, ce înseamnă conştiinţa în esenţa ei, în faţa naturii, în faţa istoriei, în faţa viitorului lumii şi, în cele din urmă, în faţa lui Dumnezeu, care ne-a creat şi pe care noi îl creăm ?"

despre


luni, 18 septembrie 2017

- pink mondays

initiativa: cybershamans.blogspot.ro


duminică, 17 septembrie 2017

sâmbătă, 16 septembrie 2017

atacurile de panică



"Unii oameni suferă de atacuri de panică spontane și inexplicabile. Problema e că mulți cred că această afecțiune îi atinge doar pe ei, pe când realitatea e cu totul alta.

Atacurile de panică apar de cele mai multe ori după un șir întreg de stresuri puternice. Vestea bună e că această stare poate fi depășită, e suficient să luați câteva măsuri foarte simple!

Care sunt manifestările unui atac de panică?

Atacurile de panică se manifestă în felul următor:

• Au o durată scurtă, de 5-10 minute, și se pot repeta la un anumit interval de timp.

• După o astfel de criză organismul este extenuat, căci el s-a pregătit pentru un pericol real și a cheltuit multă energie pentru asta.

• Oamenii care suferă atacuri de panică simt diverse dureri și apelează la ajutor medical, considerând că viața lor este în pericol.

• De multe ori omul ce trece printr-un atac de panică se simte parcă rupt de realitate: totul în jur i se pare străin și necunoscut, iar pe sine însuși el se vede parcă dintr-o parte.

• Orice om simte atacul din interior, dar puțini din cei aflați alături își pot da seama ce se întâmplă.

Ce este atacul de panică

Unii specialiști afirmă că atacul de panică reprezintă un reflex al organismului în fața unor persoane sau situații necunoscute, care ar prezenta un potențial pericol.

Respirația devine mai deasă, reflexele mai puternice, transpirația mai intensă – acestea sunt mecanisme de supraviețuire. De cele mai multe ori în ziua de astăzi e vorba de o simplă situație de stres, care nu prezintă nici un pericol real.

Ce putem face?

Nu vă îngrijorați! Pentru sănătate și viață atacurile de panică nu prezintă absolut nici un pericol. Mai mult decât atât, ele pot fi controlate.

Un celebru psiholog a elaborat o mică instrucțiune cu ce puteți face când vă dați seama că a început un atac de panică:

1. Concentrați-vă, atacul de panică nu vă pune în nici un pericol, iar dvs. nu veți pierde cunoștința.

2. Retrageți-vă într-un loc liniștit.

3. Respirați cât mai adânc.

4. Încordați tare orice mușchi, apoi relaxați-l. Repetați încordarea de câteva ori.

Cum să scapi de panică pentru totdeauna?

Pentru a scăpa pentru totdeauna de declanșarea atacurilor de panică, psihologii recomandă:

• Evitații situațiile de stres.

• Asigurați-i organismului relaxări periodice (somn împlinit, odihnă regulată, alimentație sănătoasă, rugăciune).

• Apelați la ajutorul medicilor și faceți un control total pentru a determina starea reală a sănătății dvs.

• Atacul de panică este un fenomen sentimental, de aceea trebuie să-l abordați cât mai rațional."

joi, 14 septembrie 2017

ZIUA CRUCII


"Cruce în casă,
Cruce în masă,
Cruce în tuspatru cornuri de casă.
Cruce în cer,
Cruce în pământ
Și într’al meu așternut sfânt.
Lângă sălășelul meu,
Șede singur Dumnezeu
Cu trei îngeri lângă mine:
Unul mă adoarme bine,
Unul din somn mă trezește,
Altul veșnic mă păzește
Și de rele mă ferește.”


miercuri, 13 septembrie 2017

luni, 11 septembrie 2017

- pink mondays


initiativa: cybershamans.blogspot.ro


duminică, 10 septembrie 2017

- art:
Mariya Paskovski


sâmbătă, 9 septembrie 2017

vineri, 8 septembrie 2017

joi, 7 septembrie 2017


Kaii Higashiyama (Japanese, 1908-1999) - Morning on the waterside


Frederico Gracia Lorca - "Elegia tacerii"



"Tulburi de gânduri
azi undele tale târăsc
cenușa sonoră,
durerea de-odinioară.
Ecourile țipetelor
ce s-au dus pe vecie.
Zgomotul îndepărtat al
mării, mumificat." 


(-art: Salvador Dali)

miercuri, 6 septembrie 2017

marți, 5 septembrie 2017

Grieg - In the Hall of the Mountain King



„Trebuie sa fii înainte de toate o fiinţa umana. Orice arta
adevarata se naşte din ceea ce este în mod distinct uman”
(Edvard Grieg)




luni, 4 septembrie 2017

- pink mondays


initiativa: cybershamans.blogspot.ro


duminică, 3 septembrie 2017

Oswaldo Montenegro - Metade







:) traducere google: .........

"Jumătate - de Oswaldo Montenegro

Că puterea fricii pe care o am
Nu mă împiedică să văd ce vreau
Că moartea a tot ceea ce cred
Nu-mi acopere urechile și gura
Pentru că jumătate din mine este ceea ce eu țip
Dar cealaltă jumătate este tăcerea.
Că muzica am ureche de departe
Fii frumoasă în ciuda tristeții
Că femeia pe care o iubesc va fi întotdeauna iubită
În ciuda distanței
Pentru că jumătate din mine pleacă
Dar cealaltă jumătate este dor.
Cuvintele pe care le vorbesc
Nu sunt auzite ca rugăciuni și nici repetate cu fervoare
Numai respectat
Ca și singurul lucru care a rămas pentru un om care sa scufundat în sentimente
Pentru că jumătate din mine este ceea ce aud
Dar cealaltă jumătate este ceea ce am taci.
Această voință a mea de a pleca
Transformați-vă în liniște și pace pe care o merit
Că această tensiune mă mănâncă înăuntru
Vor fi recompensați într-o zi
Pentru că jumătate din mine este ceea ce cred
Dar cealaltă jumătate este un vulcan.
Că frica de singurătate dispare, iar cei vii cu mine devin cel puțin suporți.
Că oglinda reflectă un zâmbet dulce în fața mea
Că-mi amintesc să văd în copilărie
Pentru că jumătate din mine sunt rămășițele a ceea ce eram în trecut
Cealaltă jumătate nu știu.
Că nu sunt nevoie doar de o simplă bucurie
Pentru a-mi calma spiritul
Și că tăcerea ta mă întrerupe din ce în ce mai mult
Pentru că jumătate din mine este adăpost
Dar cealaltă jumătate este oboseala.
Că arta ne indică un răspuns
Chiar dacă nu știe
Și că nimeni nu încearcă să se răsucească
Pentru că trebuie să existe o simplitate pentru ao face să înflorească
Pentru că jumătate din mine sunt tarabe
Cealaltă jumătate este cântecul.
Că nebunia mea să fie iertată
Pentru că jumătate din mine este iubire
Și așa este și cealaltă jumătate."