.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




luni, 31 august 2015

Ce ne-a mai rămas...



Ce ne-a mai rămas?
La creștet, binecuvântarea zborului (de altfel, inaccesibil si străin),
sălbăticia de sub picioare,
și-n inimă neliniștea poveștilor nescrise, încă!

“Când voi fi bătrână…” Scrisoare către mine însămi


"Am decis să scriu această scrisoare în viitor pentru mine însămi, nu pentru că aş vrea astfel să amăgesc scleroza sau să împiedic demența. 

În acest sens nu cred că mă va ajuta. 
Dar, probabil, mă va salva de unele erori…
Deci, draga mea, atunci când vei fi bătrână…


1. Nu instrui niciodată pe nimeni. Chiar dacă știi că ai dreptate. Amintește-ţi cum te irita acest lucru. Și ai urmat oare sfatul celor mai în vârstă?


2. Nu încerca să ajuți, dacă nu ţi s-a cerut ajutorul. Nu încerca să-i protejezi pe cei apropiaţi de toate problemele lumii. Doar iubește-i.


3. Nu te plânge! De sănătate, vecini, guvernanți, fondul de pensii. Nu te transforma într-o bătrână ce stă pe banca din curte şi îi bârfește pe toți.


4. Nu aștepta recunoștință de la copii. Amintește-ţi: nu există copii nerecunoscători – există părinți proști care așteaptă recunoștință de la copii.


5. Nu spune expresii precum: “Eu la vârsta ta …”, “Ți-am dat cei mai buni ani …”, “Sunt mai în vârstă, aşa că știu mai bine …” – toate sunt insuportabile!


6. Dacă vei avea nepoți, nu insista să-ţi spună pe nume. Este prostesc.


7. Nu cheltui ultimii bani pe procedurile de întinerire. Este inutil. Mai bine să-i cheltui pentru călătorii.


8. Nu te uita în oglindă și nu te machia într-o cameră întunecată. Nu te lăuda. Și încearcă să arăți cât mai elegant posibil. Elegant, nu tineresc. Crede-mă, aşa va fi mai bine.


9. Ai grijă de bărbatul tău, chiar dacă a devenit un bătrân neputincios, zbârcit şi morocănos. Nu uita că odată era tânăr, puternic și vesel. Probabil este unicul care îşi amintește de tine tânără, subțire şi frumoasă, iar acum doar el are nevoie de tine.


10. Nu încerca cu orice preţ să ții pasul cu timpul: să înțelegi noile tehnologii, să urmărești maniacal știrile, să înveți ceva nou pentru a nu rămâne în urmă. E ridicol. Fă ceea ce-ți place. Cât se mai poate?!


11. Nu te învinui pentru nimic. Indiferent de viaţa ta şi a copiilor tăi – ai făcut tot ce ai putut.


12. În orice situație, păstrează-ţi demnitatea! Până la sfârșit! Fa-o, draga mea, este foarte important. Și nu uita: dacă eşti încă în viață, înseamnă că cineva are nevoie de tine."


- articol net


sâmbătă, 29 august 2015

vineri, 28 august 2015

joi, 27 august 2015

CINCI modalitati prin care poti constientiza momentele in care ego-ul iti cotroleaza viata


”Egoul este atat de complicat incat se poate folosi chiar de practica spirituala ca o modalitate de a se simti mai puternic. Poate face ca opiniile tale sa para a fi mai “corecte” decat ale celorlalti sau poate face ca intelepciunea altei persoane sa fie cu mult inferioara in comparatie cu a ta.

Iata o simpla lista care te va ajuta sa constientizezi momentele in care ego-ul tau a preluat controlul asupra vietii tale:

1. Lipseste observatorul
Una dintre cele mai rapide moduri in care ego-ul preia comanda este aceea de a elimina decalajul dintre tine si o anumita experienta, experienta a unei persoane sau a unei circumstante din viata ta. Atata timp cat ai uitat ca tot ceea ce se petrece in viata ta provine de la propria ta programare foarte profunda , vei fi blocat in ego. Acest lucru poate fi extrem de dificil atunci cand cineva incearca sa te invinovateasca, sa te faca sa te rusinezi de tine insuti sau sa te jigneasca. Adevarul este ca la cele mai inalte niveluri ale constiintei tu esti cel care se afla in control si care creaza spectacolul vietii. Tu proiectezi costumele, recuzita si chiar setul. Nu o sa poti observa nici macar o singura diferenta in personajele pe care le interpretezi pana in momentul in care nu vei schimba programarea care promoveaza acele personaje interioare in viata ta.

2. Iti este frica
In cazul in care iti este frica, poti sa fii sigur ca ego-ul se joaca cu propria ta constiinta. Aceasta frica include griji, teama, anxietate. Frica este bazata in limitare. Aceasta vede doar o mica portiune a adevarului. Viitorul pare infricosator pentru ego, nu atat de mult pentru ca rezultatul este necunoscut, ci pentru ca acesta nu are niciun control asupra lui. Frica este cea care te face sa-ti demonstrezi vrednicia in fata celorlalti. Te face sa crezi ca pentru a fi vrednic sunt necesare anumite actiuni, cand de fapt aceasta calitate este una cu care ai fost nascut. Poate transforma o relatie de dragoste in “eu” versus “tu” intr-o clipa. Frica este cea care elimina cu desavarsire cuvantul “noi”

3. Realitatea ta este singura realitate
Privesti propria ta realitate ca fiind singura realitate existenta, cand de fapt aceasta reprezinta doar un mic fragment a ceea ce este posibil, la un moment dat in timp. Simti ca este necesar sa pastrezi aceasta viziune limitata asupra realitatii cu orice pret, pentru ca, in caz contrar ,rezultatul ar fi durerea, suferinta si frica. In mod ironic, asta incearca sa te faca ego-ul sa gandesti, dar chiar aceste ganduri sunt cele care provoaca suferinta. Este o modalitate clasica de inversare a adevarului in care ai crezut. In timp ce vom reusi sa integram aspectele sinelui de care suntem rusinati, vom reusi sa integram si ego-ul, astfel incat sa nu-si mai poata ascunde trucurile si mastile sale de noi. Ego-ul, in esenta, inseamna fragmentare.

4. Lene-Oboseala-Pasivitate
Lenea, oboseala si pasivitatea sunt de asemenea cateva dintre trucurile pe care ego-ul le foloseste impotriva ta. In cazul in care esti prea “obosit” pentru a face o schimbare, vei ramane cu siguranta blocat in aceasta viziune limitata asupra lumii. O mica parte a constiintei tale se afla in controlul vietii tale, iar tu crezi ca aceasta este o adevarata reprezentare a realitatii.

5. Iti ascunzi sentimentele
Ascunderea sentimentelor tale reale cu privire la o anumita situatie este de foarte multe ori o activitate sireata a egoului tau. In cazul in care nu poti sa comunici sincer si deschis, ego-ul se foloseste de tot felul de jocuri ale mintii in relatia cu cei din jurul tau. Acesta este mult mai interesat sa apere adevarul nespus decat sa-l exprime. Egoul este cel care te face sa crezi ca adevarul te va umili, dar retine: “Adevarul va va face liberi”.

miercuri, 26 august 2015



În rămurișul de artere, 
umblă-un zvon, că sângele își pierde din putere, și-n noaptea ce se lasă-n trup , va amuți adâncu-n sine... 

Eu, ce m-am născut pierzându-mă, găsesc acum un loc, și
pic ca-n vis în ultima oglindă.

luni, 24 august 2015

Schima mare, un antimis al liturghiei neincetate

”Monahismul ortodox este marcat in prezent de trei etape fundamentale: noviciatul, primirea schimei mici (calugaria) si primirea schimei mari (schimnicia). In practica Bisericii, monahii care traiesc in obsti poarta de regula schima mica, iar sihastrii si cei care traiesc in schituri izolate, pot primi schima mare.

Una sau doua schime monahale?

Istoricii bisericesti Sozomen, Paladie de Helenopolis si Ieromonahul Nichifor, sustin ca Sfantul Pahomie cel Mare a fost primul care i-a investit pe monahi cu chipul dumnezeiestii schime. In primele zece secole nu a existat insa decat o singura schima monahala.

Trebuie amintit faptul ca nu toti Parintii Bisericii impart insa monahismul in micul si marele chip ingeresc (schima mica, schima mare). De exemplu, Sfantul Teodor Studitul nu este de acord cu aceasta impartire, considerand ca trebuie sa existe o singura randuiala a intrarii in monahism, asa cum exista o singura Taina a Sfantului Botez.



Sfantul Grigorie Palama intareste acest aspect: "Aceasta este marea schima monahala. Iar o schima mica monahala Parintii nici nu cunosc si nici n-au predat, dar unora dintre cei de mai tarziu li s-a parut potrivit sa imparta in doua unitatea ei, macar ca nici ei n-au impartit-o in mod real, fiindca daca observi bine in amandoua, vei gasi aceleasi renuntari si fagaduinte."

Obiceiul deosebirii schimelor s-a raspandit insa in practica Bisericii tocmai ca expresie a diferentierii celor doua cai a vietii monahale, cea de obste si cea eremitica. Viata de obste incepe sa fie vazuta ca "logodna a ingerescului", iar viata pustniceasca asemenea "casatoriei" tocmai pentru ca viata de obste si cea pustniceasca au grade de nevointa diferite.

Faptul ca in amandoua intalnim aceleasi "renuntari si fagaduinte", asa cum afirma Sfantul Grigorie Palama, poate fi observat mai ales din randuiala instituirii in fiecare treapta.

Randuiala imbracarii schimei mari

Randuiala imbracarii schimei mari asa cum o intalnim in formele sale timpurii pesupunea repetarea voturilor schimei mici, cu alte cuvinte repetarea slujbei intrarii in monahism.

Diferentele constau in cele doua insemne noi - cuculul si analavul - si in rugaciunile citite in timpul instituirii.

Potrivit vechii randuieli a imbracarii schimei mari, noile vesminte monahale sunt duse in ajun, in Sfantul Altar. La Vecernie se canta canonul de pocainta si stihiri compuse cu privire la starea sufleteasca a monahului, care se caieste pentru pacatele sale. Dupa Vohodul Mic, la liturghie, aducandu-se cel ce voieste sa primeasca chipul cel mare inaintea usilor imparatesti, se canta troparele zilei, apoi antifonale de umilinta, care exprima pocainta pentru pacate si plangerea sufletului catre Dumnezeu: "Oaie sunt a turmei Tale celei cuvantatoare si fug la tine, pastorule cel bun; cauta-ma pe mine ratacitul, Doamne, si ma mantuieste… Viforul pacatelor ma cuprinde, Mantuiotorule, nu pot purta valurile si cad inaintea ta, singurul carmaci. Tinde-mi ca si lui Petru mana indurarii Tale si ma mantuieste". Apoi se canta troparul: "Bratele parintesti…"



Urmeaza aceleasi intrebari ca si la intrarea in monahism apoi cuvantarea egumenului si trei rugaciuni, cere sunt diferite de cele de la primirea schimei mici. Egumenul ia din mana celui ce voieste sa primeasca schima mare, forfeca in acelesi mod, ca si la calugarie, dupa care il tunde pe acesta. Urmeaza imbracarea monahului, dandu-i-se aceleasi vesminte, ca si la calugarie afara de potcap si camilafca. In locul acestora i se dau schimnicului mare cuculul si analavul rostindu-i-se la cel dintai: "Fratele nostru (N) se acopera cu culul nerautatii, cu coiful nadejdii mantuirii, in numele Tatalui…", iar la analav: "Fratele nostru (N) primeste analavul in numele Tatalui si al Fiului…, primind crucea pe umerii sai si urmand lui Hristos Stapanul".

Apoi egumenul citeste alte doua rugaciuni. Dupa aceasta i se da schimonahului mare o lumanare, evanghelia si crucea si apoi urmeaza inchinarea si se continua Sfanta Liturghie.

Egumenul insusi este privit potrivit vechilor randuieli ca nas al candidatului. La primirea Schimei Mari monahul primeste de asemenea un nou nume. Monahul care a primit schima mare va petrece apoi in biserica vreme de 8 zile (in cazul schimei mici - 5 zile).

Incepand cu al XVII-lea au aparut unele modificari ale randuielii imbracarii schimei mari. Randuiala dobandit chiar o forma independenta, fara a mai fi integrata in cadrul Sfintei Liturghii. In acest caz, pe langa randuiala obisnuita a intrarii in monahism se rosteste ectenia mare si se canta "Cati in Hristos v-ati botezat". Urmeaza apoi intru totul randuielii calugariei pana la sfarsit.



Unii egumeni au savarsit si randuieli pe scurt plecand de la convingerea ca voturile monahale sunt irepetabile. Aceasta randuiala ca monahul sa fie imbracat doar vesmintele schimei mari: cuculul si analavul.

Insemnele: cuculul si analavul

Cuculul si analavul schimei mari sunt insemne monahismului desavarsit, simboluri nu numai ale intelepciunii si blandetii, ci ale Crucii, ale patimirilor, ale ranilor lui Hristos, ale mortii constante in Hristos.

Cuculul - se deosebeste de potcapul cu camilafca prin faptul ca e ascutit la varf, acoperind capul si umerii si avand cinci cruci rosii, in semn ca-l apara pe cel care il poarta de dusmanii vazuti si nevazuti.



Analavul este un vesmant in forma epitrahilului ce acopera pieptul si spatele. Acesta este impodobit cu instrumentele Patimilor lui Hristos. Isi are numele de la grecescul "αναλαμβάνω" ("a lua, a purta"), avand menirea de a fi o permanenta aducere aminte celui imbracat in acesta ca trebuie sa "poarte crucea sa de fiecare zi" (Luca 9, 23). Crucile ce acopera analavul, ii amintesc monahului ca el este "rastignit impreuna cu Hristos" (Galateni 2:20).

Amintim acum pe scurt, simbolismul imaginilor reprezentate de obicei pe analav.

Cocosul reprezinta "cocosul care a cantat" dupa ce Petru s-a lepadat de trei ori (Matei 26, 74; Marcu 14:68; Ioan 18:27).

Stalpul reprezinta coloana pe care Pilat l-a biciuit pe Hristos. (Marcu 15:15) .

Cununa agatata de cruce reprezinta "cununa de spini": "Si impletind o cununa de spini, I-au pus-o pe cap si in mana Lui cea dreapta trestie; si, ingenunchind inaintea Lui isi bateau joc de El, zicand: Bucura-Te, regele iudeilor!" (Matei 27:29).

Cele patru piroane din centrul Crucii si ciocanul de la baza reprezinta "cuiele" (Ioan 20:25) si ciocanul cu care au fost strapunse mainile si picioarele lui Hristos (Luca 24:40).

Locul pe care Crucea sta reprezinta "locul Capatanii" sau Golgota, unde Hristos a fost crucificat: "Si venind la locul numit Golgota, care inseamna: Locul Capatanii" (Matei 27:33).

Capul si oasele reprezinta "pe primul om, Adam" (I Corinteni 15:45).

Scara si clestele de la baza Crucii reprezinta insemnele uneltelor de care s-a folosit Iosif din Arimatea, pentru a cobori de pe cruce trupul lui Hristos.

De asemenea, pe analav apar trestia cu buretele imbibat in otet si lancea cu care a fost strapunsa coasta lui Hristos.

Prin aceste instrumente "Crucea lui Hristos" devine "Pomul vietii", prin care Domnul Hristos arata temeinicia cuvintelor Sale: "Eu sunt invierea si viata; cel ce crede in Mine, chiar daca va muri, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri in veac" (Ioan11:25-26).



Literele grecesti care apar in general pe Analav sunt abrevieri ale frazelor care arata Crucea ca "putere a lui Dumnnezeu" (I Corinteni 1:18).

• ΟΒΤΔ Ό Βασιλεύς της Δόξης, "Imparatul Slavei"
• ΙC XC NIKΑ Ιησούς Χριστός νικά, "Iisus Hristos Biruitorul"
• ΤΤΔΦ Τετιμημένον τρόπαιον δαιμόνων φρίκη,"Respectat trofeu, spaima a demonilor"
• ΧΧΧΧ Χριστός Χριστιανοίς Χαρίζει Χάριν, "Hristos Cel ce da har Crestinilor"
• CξζE Σταυρού Ξύλω ζωήν εύρομεν, "Prin pomul Crucii am gasit viata “
• EEEE Ελένης εύρημα εύρηκεν Εδέμ, "Descoperirea Elenei a scos la lumina Edenul"
• ΦΧΦΠ Φως Χριστού φαίνοι πάσι, "Lumina lui Hristos lumineaza tuturor"
• ΘΘΘΘ Θεού Θέα Θείον Θαύμα, "Vederea lui Dumnezeu, o dumnezeiasca minune"
• ΤCΔΦ Τύπον Σταυρού δαίμονες φρίττουσιν, "Demonii se inspaimanta de Semnul Crucii"
• ΑΔΑΜ Αδάμ, "Adam"
• ξζ Ξύλον Ζωής, "Pomul Vietii"

Mai sunt si alte insemne care pot aparea pe analav, insa acestea sunt suficiente pentru a demonstra ca acest sfant vesmant proclama "cuvantul Crucii" prin simbolismul sau mistic, aratand ca prin purtarea sa, schimonahul marturiseste impreuna cu Apostolul Pavel: "Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!" (Galateni 6:14)

Schima mare, un antimis al liturghiei neincetate

Este impresionanta asemanarea dintre Sfantul Antimis, fara de care nu se poate savarsi Sfanta Liturghie, paraman (schima mica) si analav (schima mare). Toate acestea au reprezentate in mod asemanator Crucea si unele din insemnele patimilor lui Hristos.



Schimele monahale, mica si mare, reprezinta un antimis al liturghiei de dupa Liturghie. Dupa cum Sfantul Antimis este asezat pe Sfanta Masa, tot asa analavul este purtat peste piept, peste inima devenita altar. Asta pentru ca monahul este expresia desavarsita a omului ca biserica, a omului "templu al Duhului Sfant".



Nu cred ca gresim daca am afirma si ca schimele monahale, mica si mare, reprezinta totodata un antimis al "liturghiei neincetate". Viata monahala este numita de catre Sfintii Parinti chip al vietii ingeresti. Scopul monahului este sa se indumnezeiasca, traind precum un inger in trup. Dupa cum viata ingerilor este o liturghie continua, asa se cere a fi si viata monahului, traita in rugaciune neincetata si contemplarea lui Dumnezeu.”

Radu Alexandru





miercuri, 19 august 2015

marți, 18 august 2015

hipotiroidismului

”Urmatoarea reteta a Dr. Igor Knjazkin, un medic celebru din Sankt-Petersburg, este recomandata in cazurile de activitate redusa a tiroidei, adica in cazurile de hipotiroidism.

Seara, inainte de a merge la culcare, se ia o ceapa si se taie in doua jumatati. Se stoarce usor in mana, astfel incat sa curga un pic de suc din ea. Maseaza-ti bland gatul cu miscari cirulare in zona glandei tiroide cu jumatatile de ceapa – mai intai cu prima felie si apoi cu cealalta. Apoi, fara sa te speli in zona gatului, mergi la culcare, astfel incat sucul sa poata actiona peste noapte. Acesta este un mod simplu, dar extrem de eficient prin care putem stimula functia tiroidiana complet natural.

Dr. Oleg Torsunov ii sfatuieste pe toti cei care au probleme cu glanda tiroida, mai ales pe cei care sufera de o functie redusa a glandei tiroide, sa-si stimuleze organul afectat cantand (chakra gatului). 

El explica faptul ca aceasta glanda si, in general, intregul sistem endocrin, se afla intr-o stransa legatura cu emotiile umane, in special cu emotia iubirii. 
Problemele cu glanda tiroida apar adesea in randul persoanelor care experimenteaza intr-un mod foarte intens tot ceea ce se intampla, care raspund actiunilor negative ale celorlalti cu un sentiment profund de durere si de amaraciune.
Emotiile negative raman inghetate in organism, acumulandu-se la nivelul glandei tiroide si in consecinta glanda tiroida este afectata. Emotiile trebuie sa fie miscate intr-un fel si de aceea dr. Torsunov recomanda cantatul.

Scapa de emotiile negative cantand. 
Vibratia sunetelor le indeparteaza foarte usor din organism. 
Dr. Torsunov ne sfatuieste: “Canta! Cantand vei indeparta constrangerile emotionale prezente la nivelul glandei tiroide. Nodulii la nivelul glandei tiroide vor disparea de la sine. 
Canta cantece fericite, indiferent de problemele pe care ai sau de cum te simti.”

miercuri, 12 august 2015

marți, 11 august 2015

luni, 10 august 2015

sâmbătă, 8 august 2015

perpetuum mobile

Oriunde mergi, să mergi pe picioarele tale care visează la calcâiele lui Mercur...
Drumul de azi m-a-nvârtit ca o roată incandescentă, eliberată de toate tabuurile si toate cele ale zilei trecute către o țintă, aceeași țintă care stă nemișcată până sunt strigată pe nume.
Repetându-se .


joi, 6 august 2015

Sarbatoarea Schimbarii la fata a lui Iisus Hristos

”Sarbatoarea Schimbarii la fata a lui Iisus Hristos mai este cunoscuta in popor si sub numele de Pobrejenie, existand numeroase traditii si obiceiuri legate de aceasta sarbatoare. Miercuri, 6 august, este celebrata o sarbatoare mare in calendarul crestin si anume Schimbarea la fata a Domnului Iisus Hristos. Este o sarbatoare importanta si in popor si cunoscuta sub numele de Pobrejenie sau Obrejenie, existand numeroase traditii si obiceiuri legate de aceasta sarbatoare religioasa. Iata cateva dintre acestea:

Traditii si obiceiuri de Sarbatoarea Schimbarii la fata a Domnului (6 august)
1. In popor, ziua Schimbarii la fata a Domnului este o zi speciala nu doar din punct de vedere religios, dar si fiindca este ziua sfanta care pregateste trecerea de la vara la toamna, ziua in care natura isi schimba vesmintele. Toamna incepe sa isi intre in drepturi incepand cu aceasta zi si putem observa acest lucru in frunzele care incep sa se ingalbeneasca, in apele care nu mai sunt atat de calde, in pregatirile pasarilor pentru a pleca in tari mai calde.
2. Mai mult, despre cei care pleaca in calatorie acum se spune ca vor rataci drumul de intoarcere acasa si vor mai putea ajunge inapoi acasa doar odata cu venirea berzelor. Astfel, ar fi bine sa amanati calatoria daca se poate…
3. Vremea in aceasta zi este un indiciu in sine despre felul anotimpurilor care vor veni. Daca vin ploi mari si bogate de Pobrejenie, atunci se asteapta ca in acea iarna sa ninga mult. Daca in schimb este soare, atunci toamna va fi una insorita, imbelsugata. Daca va fi nor si va ploua putin, atunci toamna va fi una mohorata.
4. Ziua Schimbarii la fata a Domnului este o zi sfanta care trebuie cinstita ca atare. Prin urmare, nu se lucreaza si nu se spala rufe in aceasta zi, dar nici nu se cauta galceava cu ceilalti. Se spune ca nu este bine sa ramai suparat sau certat cu cineva in aceasta zi daca nu vrei sa fii astfel tot timpul anului. Astfel, este de datoria fiecarui crestin sa se impace cu cel cu care a fost certat. In plus, despre copiii „proboziti” (mustrati) in aceasta zi se crede ca vor fi mustrati tot timpul anului.
5. In acelasi timp, cei care incalca traditia si necinstesc aceasta sarbatoare spaland rufe si aruncand laturile in gospodarie risca sa-si aiba gospodaria invadata de insecte. Cei care nu tin aceasta sarbatoare si fac diverse treburi in gospodarie vor fi galbejiti si ofiliti ca florile care incep sa se usuce si sa se ingalbeneasca in aceasta zi.
6. Gospodinele din sate duc primele roade ale viilor la biserica, pentru a fi binecuvantate, dupa care le impart pentru sufletul celor plecati. Este dezlegare la peste, vin si untdelemn in aceasta zi deci este bine sa dati de pomana celor sarmani caci va fi bine primit si pe lumea cealalta. In acelasi timp, in traditia populara, se crede ca cel care mananca struguri inainte de a fi sfintiti in ziua de 6 august isi „afuriseste” matele.
7. Se spune ca pana in aceasta sarbatoare anumite lucrari agricole precum cositul si facutul fanului trebuie neaparat incheiate. La fel, trebuie adunate si plantele tamaduitoare, bune de leac. Odata ce trece aceasta sarbatoare, se spune ca iarba imbatraneste, florile incep sa se treaca, fanul nu mai este pe gustul animalelor, iar plantele de leac incep sa-si piarda din puterile lor vindecatoare.
8. Femeile insarcinate care cinstesc aceasta sarbatoare vor avea parte de o nastere usoara si de prunci sanatosi.
9. O superstitie din batrani spune ca fetele nu trebuie sa se pieptane in aceasta zi. Precum iarba care nu mai creste, astfel nu vor mai creste nici coadele si cositele lor.
10. Interzise sunt si scaldatul in aceasta zi sau dormitorul afara, la lumina stelelor si sub bolta cerului, deoarece apele devin mai reci si cerbii vin de le spurca, iar vremea incepe sa se raceasca.
11. Mai mult, cei care se roaga cu credinta si incredere in puterea lui Dumnezeu sa scape de o patima care ii chinuie (alcool, tutun) au sanse mari sa fie ascultati si vindecati.
12. Exista si o superstitie mai sumbra asociata acestei sarbatori. In batrani, se spunea ca oamenii care nu reusesc sa isi vada umbra capului la rasaritul soarelui, in dimineata zilei de Pobrejenie, vor fi in pericol de moarte in cursul acelui an.”

Roxana Dobre, A.M.PRESS

miercuri, 5 august 2015

marți, 4 august 2015

Hieronymus Bosch



Hieronymus Bosch - The Garden of Earthly Delights (left panel, detail. c.1490-1510)

”Lucrurile evidente, soarele pământul, si marea, dăinuie in sine.
Ințeleptul nu poate adăuga nimic.
Si chiar dacă găsește ceva de adăugat
primăvara oricum sosește,
si vara si toamna si moartea.
Înțeleptul e o calauză,
care arată ora cea mare, ceasul iluminării,
în veșnicie.”
( Harry Martinson)

duminică, 2 august 2015

sâmbătă, 1 august 2015