Si rostul meu se stinge in tacere.
N-am fost completa nici in asta lume, caci nu pot iubi decat ce văd si ce-nteleg.
Am obosit pe-aici, simtind cum se-ncolacesc cuvintele-n vartej grabit sa treaca dincolo de minte...
Am obosit dincoace, umplandu-mi spatiul cu atatea intelesuri... ca sa-mi pot misca cat mai usor iubirea ce mi-ai pus-o-n spate...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu