.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




sâmbătă, 7 aprilie 2012

Sisif, fiul lui Eol - zeul vanturilor...


„ Nimeni in toata Grecia nu se putea masura in viclenie, siretenie si istetime cu Sisif.
Asa a strans bogatii fara numar, intemeind si stapanind Corintul ( Efyra ).
Cand Thanatos , intunecatul zeu al mortii, veni la el din imparatia lui Hades, Sisif, care presimtise acest lucru, il amagi si-l puse in lanturi ( i-a cerut sa-i arate cum se facea legarea in lanturile mortii ).
Din acea clipa, pe pamant nu mai muri nimeni.
Randuielile au fost incalcate si nici pomeneala de jertfe pentru zeii intunecatei imparatii.
Atunci Zeus, stapanul tunetelor, trimise la Sisif pe Ares, puternicul zeu al razboiului.
Acesta il elibera din lanturi pe Thanatos care ii smulse lui Sisif sufletul .
Dar, vicleanul Sisif ii spusese sotiei sa nu-i ingroape trupul si sa nu aduca jertfe zeilor subpamanteni.
Zadarnic au asteptat Hades si Persephone .
Sisif il amagi inca odata pe marele Hades, care ii dadu drumul pe pamant.
De buna seama, nu se mai intoarse in imparatia lui Hades, ci ramase in palatul lui falnic, unde se tinea de vesele ospete, bucuros ca e singurul dintre muritori care izbutise sa se intoarca din intunecoasa imparatie a umbrelor.
Hades se manie nespus si-l trimise din nou pe Thanatos sa-i aduca sufletul lui Sisif.
Zeul mortii se duse la palatul celui mai siret dintre muritori, pe care-l gasi la un ospat imbelsugat.
Ii smulse sufletul si-l duce pentru totdeauna in imparatia umbrelor.

Cel care si-a folosit mintea geniala in a face doar rau crezandu-se deasupra tuturor chiar si deasupra zeilor, este pedepsit la o munca care nu cere prea multa inteligenta.
Lui Sisif i s-a luat orice sansa de a-si mai folosi creierul .
El fu osandit sa impinga un bolovan urias spre varful unui munte inalt si prapastios.
Sisif munceste incordandu-si toate puterile.
Sudoarea ii curge siroaie din pricina muncii istovitoare.
Dar , aproape de varf, bolovanul ii scapa din maini si se rostogoleste cu vuiet in jos, starnind nori de colb.
Atunci Sisif o ia de la capat.

Si aceasta repetarea nu duce nicaieri.”

( dupa N. A. Kun )

2 comentarii:

  1. Am citit de curând un lucru aparent banal dar înfiorător în logica întâmplărilor...
    Ar fi existat Cristos fără Iuda?

    Am fi existat noi fără "Legendele Olimpului"?

    RăspundețiȘtergere