.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




luni, 23 aprilie 2012

Akasha




„Cronica Akasha este istoria tuturor creaturilor care au trăit vreodată în acest viaţă ca şi în altele. Materia este indestructibilă, la fel şi undele electrice. Ştiinţa a făcut descoperirea că, dacă un fir conductor de aramă este supus la o temperatură suficient de redusă, curentul rămîne invariabil fără o sursă externă de energie.
Să presupunem că un ciclu de existenţă umană este de 72000 ani, timp în care entitatea revine la întrupare, sub diverse orme, de nenumărate ori. Aceşti 72000 ani reprezintă durata şcolarizării noastre. Cu ajutorul instrumentelor optice foarte sofisticate noi putem vedea lumina unor aştri care de fapt au murit. Să presupunem că am putea voiaja mai repede decât gândul, spre o planetă care primeşte lumina pe care a emis-o Pământul acum 3000 de ani. Cu un telescop foarte puternic am putea vedea ceea ce s-a petrecut pe Pământ acum 3000 de ani, şi tot aşa la diverse perioade de timp. Din timpuri imemoriale omul visează să voiajeze în timp. Când ne părăsim trupul pentru a voiaja în astral, voiajul în timp este foarte simplu, ca o plimbare de seară.

Memoria Akasha este deci, doar o formă de vibraţie care nu poate fi explicată cu termenii tereştri. L-am putea asimila cu o undă radio. Fiecare corp emite un program radio diferit, la ore diferite. Toate acestea sunt stocate în Memoria Akasha. Tot ceea ce s-a petrecut pe Pământ, există stocat aici,sub formă de vibraţii. Cronica Akasha conţine tot ce s-a petrecut în lume. Alte lumi au şi ele cronicele lor proprii. Cu ajutorul Cronicii Akashe putem urmări atât evenimentele istorice în desfăşurarea lor dar ne putem urmări şi propria noastră evoluţie de-a lungul întregii existenţe terestre. Desigur, e nevoie de un lung antrenament şi multă credinţă pentru a avea acces la Memoria Akasha. Credinţa, despre care vorbeam, poate fi cultivată. Pentru a ne păstra credinţa e nevoie să o repetăm pentru ca ea să se imprime în subconştient.
Subconştientul reprezintă 90% din identitatea noastră. Subconştientul este ca un bătrân cam surd, care nu răspunde la prima chemare şi nici nu doreşte să se deranjeze la chemările ulterioare. Trebuie insistat pentru a-l putea accesa automat.

Credinţa este un lucru atavic. Suntem adepţii unei religii fiindcă ne-am născut în cadrul acelei religii. Este posibil să avem de fapt convingeri diferite de cele pe care ni le conferă apartenenţa la o anumită religie.
În Occident, credincioşii merg la biserică, la capelă, la sinagogă, la templu, se roagă şi îşi impregnează subconştientul de ideea credinţei.

În Orient există mantre, anumite texte, care sunt repetate cu o anumită frecvenţă.
Mantrele au fost compuse de aşa manieră încât, chiar dacă cei ce le repetă nu le înţeleg, prin repetare dorinţa respectivă este indusă în subconştient. Curând mantra devine parte integrantă a subconştientului şi credinţa devine automatism. Repetând, de pildă, că vrem să devenim telepaţi, cu timpul chiar vom reuşi. Toţi marii inventatori au reuşit fiindcă au avut credinţă şi încredere în ei.

Îndoiala este negativul credinţei, deci trebuie negată. Venim pe Pământ ca la o şcoală. Trebuie să ne amintim permanent că încercările prin care trecem sunt indispensabile pentru purificare şi pentru ştergerea păcatelor.

Cea mai bună cale de învăţare este suferinţa, nefericirea. Lumea noastră este impură şi urâtă şi marilor entităţi, superioare, le este foarte neplăcut să coboare în această lume pentru a o supraveghea.
Mulţi dintre marii clarvăzători, telepaţi, suferă de afecţiuni fizice pentru că durerea amplifică numărul de vibraţii şi posibilităţile de clarvedere şi telepatia. Uneori boala este indusă deliberat tocmai pentru a creşte frecvenţa vibraţiilor.

În lumea spiritelor din astral nu există rău şi corupţie.
Oamenii vin pe Pământ pentru a-şi face instrucţie „dură”. O entitate superioară coborâtă pe Pământ poate adopta un viciu sau o supărare fără ca aceasta să fie considerată „karmă” ci „misiune specială”, ca un instrument, o ancoră, care va dispărea o dată cu corpul fizic.”

T. LOBSANG RAMPA

               

               


2 comentarii: