.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




duminică, 30 mai 2010

re/cunosc...


Cunoasterea tacuta a corpului meu este dincolo de puterea mea de patrundere.
Ar fi o neghiobie sa pretind ca as sti CE il locuieste , si ca starile trecatoare si necontrolabile de "iluminare" ar anula Legea gravitatiei..aici in 3D :)))
Nu ma indentific cu nimic din lume...doar ca mai privesc abisul din pupila mea sau din cea a aproapelui meu .
In rest..recunosc ca nu sunt constienta de mine insami, ca abia de ma gasesc in "eu respir", "eu merg" ...bla, blaa...si ca din tot ce am memorat si din toate procesele gandirii...meditatii, concentrari, cantari ...pe cuvant daca am creat macar un firav fir de iarba ! :)))

sâmbătă, 29 mai 2010

Draga mea Totem,

Se insereaza si vantul invarte crengile corcodusului de sub fereastra...
In zbaterea asta , creste presiunea intre cer si pamant.
Ma trage cerul, facandu-mi parul maciuca.
Ma trage pamantul de-mi canta fluierul -piciorului...
Doar "launtrul" e linistit si-asteapta.
De mult mi-e dor de " acasa ".
De mult caut prin imprejurimi "asemanari", care mi se amesteca -n "neasemanari".
Clopoteii-de-vant , de pe balcon, bat ...ca undeva-candva.
Nu sunt prea departe . N-am fost niciodata prea departe de tine.
Ti-am trimis vesti...Toata materia asta e pregatita sa trimita vestile...
Beau o "cafeluta" de cicoare si incerc sa retin esenta a ceea ce vad pe fereastra ...
Barbatul e plecat la atelier : am deopotriva admiratie si putina compasiune (El tine bolta casei noastre).
Pe „cel-mic” l-a chemat haita hormonilor ..in oras. „Cel-mare” in continuare ramane „departe”...in camera de alaturi .
Caut in cele mai adanci ganduri rostul a ceea ce se-ntampla, a ceea ce fac...
Ma rog lui Dumnezeu , ca in aceasta etapa a vietii mele ,sa ma ajute sa respect norma divina ,pe care o consimt , cu bucurie ...
"Ceea-ce-as-fi-putut-sa-fiu-daca-nu-as-fi-adormit-langa-pragul-intalnit-in-cale" ,este iadul ce ma asteapta.
Si ca in "Tinerete-fara-batranete-si-viata-fara-de-moarte", cele "oferite", sunt acum ...ruine. .

Cred ca voi iesi...sa tin piept cu vantul si cu drumul !

Nu prea departe,
NiMa


miercuri, 26 mai 2010

"Radacinile se vor vindeca cu timpul ...ca si Lumea !"



Franturi din Adevar, se amesteca in noi, printre noi : intr-o carte, in ochi, o pictura, pe buze, o simfonie, in gesturi,un cantec, un vis, o rugaciune, in intrebarea unui copil, intr-un joc...

- vide

duminică, 23 mai 2010

"Limbaj universal"



Pentru mine...Ikebana, este mesajul tacut, pe care ti-l transmit , atunci cind te invit in spatiul meu...
Imagineaza-ti ca as aranja o buturuga noduroasa, cu scoarta aproape desprinsa, putrezita, pe care se prelinge , usor, un strop de apa.
Se sprijina in citeva pietre albe si un cuartz de stanca...
De pe scoarta ''trecuta'' , se ridica un filigram impletit din aur si argint...ce sustine cateva ramuri vii, ce tin ...toate anotimpurile : un mugur, o frunzulita,un ciorchine modest de floricele, frunze ruginii si frunze uscate...

vineri, 21 mai 2010

Fiului-meu-cel-mare ...La multi ani !

Acum 30 de ani...dupa ce bausem un ceai de ghimbir, incuiam usa casei, iar tu vreai sa iesi in Lume.
Prima durere s-a amestecat cu un hohot de ras.
Eram nelinistita-curioasa-emotionata–indragostita sa te vad .
Azi, imi aranjez tamplele albite si plang un pic, cautand in urma ta ...
Copilul... e barbat !


Mereu ai avut doruri din alta viata .
Te iubesc si-ti iubesc si dorurile.
Ma lipesc cu gandul de tine si te simt cautand ...Inca !


joi, 20 mai 2010

Christophe Vacher




"Viata noastra este cea mai adevarata atunci cand suntem treji in vis" ( H.D.Thoreau )

joi, 13 mai 2010

luni, 10 mai 2010

Ninsoarea plopilor...


Ma sprijin de pervaz si-n fereastra larg deschisa, imi pandesc secunda de fericire.
O adiere imi arunca in fata cu fulgii plopilor.
E anotimpul in care ning plopii !!!

Si i-am promis LUIZEI , ca ne vom intalni in fiecare an , in anotimpul in care ning plopii.
Amandoua, descoperisem acest anotimp, in drumul inceput in Liceu.
Era numai al nostru.
Cautam cel mai mare vartej al fulgilor de plop. Ne asezam pe pamant si , in soapta, puneam cele mai teribile intrebari si alegeam cele mai socante raspunsuri.
Si...oriunde , in lumea asta, ne-am fi aflat, ne intalneam cand ningeau plopii.
Trecusem la o etapa matura de intrebari si raspunsuri...la fel de teribile si socante.
In '93, LUIZA ...a trecut VADUL. N-a vrut sa-si ia ramas bun. A zambit, stiind ca o voi astepta in fiecare an , in anotimpul cand ning plopii.

S-a oprit secunda...si-o simt!
Eu: „ Teribil : Poti sa vii la mine ?”
Ea: „ Socant: Deja te tin de mana !”

joi, 6 mai 2010

emotie



"Zi de zi , ani de-a randul, m-am asezat in fotoliu, relaxata, si mi-am IMAGINAT samanta unui trandafir.
Am plantat-o cu atentie in pamant fertil.
Mi-am imaginat ca o ud cu apa-pura-a-vietii, vizualizand procesul de crestere; cum rasare tulpina si cum in sfarsit, apar crengutele, frunzele, bobocii care se deschideau in spendizi trandafiri.
Am ajuns sa simt, in mine insami , parfumul !”

Eram fata in fata cu tine si nu simteam decat parfumul...

„Si mi-au trebuit alti ani sa-mi imaginez cum acele petale mirositoare cad, incet, incet, ofilite.
Iar crengile puternice, devin cu timpul un manunchi de vreascuri...
Si-o adiere le imprastie pe toate."

Erai , tot, fata in fata cu mine...si-atunci INSPIRATIA m-a impins sa te intreb „ce se-ntampla?”
Si-am intins palma, lipind-o de palma ta intinsa deja catre mine...
Am simtit cum iti palpita inima si mi-am amintit ca-n lume venisem sa te gasesc pe tine, doar, pentru Emotia asta care, acum, imi oprea respiratia.
Atat !

Aceeasi adiere ce-mprastiase trandafirul, imi imprastie trupul...

INTUITIA ma taraste la picioarele Monadei-Divine-a–Trandafirului ...
Sunt iertata, dar nu si implinita.
Si-atunci, voi cere o Reantoarcere , sa te caut ( iarasi !) , sa te protejez, iar tu , doar, sa-mi dai un pahar cu apa ...zambindu-mi.


( Reflexii din timpul unei meditatii gnostice)