.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




marți, 26 ianuarie 2010

INITIEREA

Trecuse ceva vreme de cand ma tot vaitam ca nu-ntalnisem primavara , ca ma trezisem intr-o inexpresiva –maturitate, ca eram femeia-care-nu-e...si mi-era dor sa am dantele, mister, rasfat si...o carare ...
Daca n-ar fi fost plopul din fata ferestrei...n-as fi stiut cum trec anotimpurile ...
De el imi rezemam visele in noptile cu luna plina.
Si...de fiecare data dormeam bustean cand trecea inca o primavara.
Pentru Speranta aruncasem multi banuti in fantanile pe langa care trecusem ...
Cautam deja in Nevazut raspunsuri la cele Vazute din viata mea...
Atunci l-am intalnit pe Maestru ...
I-am dat binete si obosita , m-am asezat ca-ntr-o rascruce...
Mi-am impreunat palmele a rugaciune, am inchis ochii si m-am trezit mergand pe o carare ...
Simteam parfum de flori si o adiere blanda.
In fata unei stanci, m-am asezat pe-o banca , minunandu-ma de un astfel de loc...
Atunci a aparut Lumina tacut asezandu-se langa mine.
L-am intrebat cum il cheama ...probabil habar nu aveam ce sa-l intreb !
S-a aplecat si-a scris cu degetul pe carare...apoi a intins acelasi deget si l-a atins usor de pieptul meu...
S-a zguduit si parca a tipat ceva in mine ...ca apoi sa ma cuprinda o liniste fara ganduri si-un dor ... sa-mi fie dor!
Am auzit vocea Maestrului sa ma ridic si fara sa privesc in urma, sa ma intorc...
Cand am deschis ochii, plangeam tinandu-ma de inima.
Am fost initiata si-aveam acum intr-o mana Fiinta mea, si-n cealalta compasiunea pentru Aproapele ....

Imi aminteam ...
Si-l vad iarasi pe Lumina apropiindu-si degetul de mine...
Rad si simt cum mi se deschid bratele ...caut senzatia de-atunci care se amesteca acum cu presiunea din plamani .
Imi simt plamanii si simt energia unei guri de aer !!!
Iubesc ce simt!
Iubesc bataia din piept!
Iubesc pielea pe care zbarnie emotia trimisa de inima si plamani .

luni, 25 ianuarie 2010

duminică, 10 ianuarie 2010

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

ethos



- foto: 1983


"Daca esti sfant, problema eticului nu se pune. 
Nu atat pentru ca drumul tau s-a incheiat (sfintii adevarati stiu foarte bine ca orice cale spirituala e, prin definitie, uninceput de cale), ci pentru ca sfantul nu mai are de negociat optiuni si norme. Sfantul a intrat in lumina, e absorbit in metabolismul ei, a trecut de partea cealalta...
De partea cealalta, dar in sens invers, a trecut si demonul, pentru care, de asemenea, problema eticului nu se pune. 
Problema eticului se pune pentru noi, care nu suntem nici intr-o parte, nici in alta, care ne aflam in interval, un soi de mismasuri, de corcituri, cand halucinati de retorica puritatii si a absolutului, cand prabusiti in cea mai neagra mizerie trupeasca, sufleteasca si mentala.. 
De aceea suntem o buna materie pentru etica, pentru ca suntem echivoci, pentru ca avem posibilitatea alegerii in fiecare moment.

Nu suntem nici buni ca Dumnezeu, nici rai ca Diavolul. 
Si atunci trebuie o anumita ordine, pentru ca un asemenea conglomerat ambiguu sa functioneze convenabil. 
Ordinea aceasta e eticul." 


( Andrei Plesu )